PSD la raport

În emisiunea lui Robert Turcescu “Confruntare 100%” la postul de televiziune Realitatea TV din seara zilei de 31 ianuarie 2008, au fost invitaţi 5 lideri PSD puşi faţă în faţă cu 5 jurnalişti.

Am urmărit parţial emisiunea. Din ultima parte am desprins faptul că, deşi nu mai au dreptul să ajungă la putere, PSD-ul se încăpăţânează să dorească totuşi puterea.

Mircea Geoană a manifestat repulsie faţă de trecut, nedorind să răspundă întrebărilor lui Robert Turcescu care vizau trecutul României, (toată stima d-le Turcescu!) dar tot el a îndrăznit să susţină că “am consumat 20 ani” fără a înregistra progres, cu alte cuvinte, să îşi recomande partidul care a consumat 20 ani fără a înregistra progresul scontat, favorabil acestei ţări sărăcite de atâta indiferenţă, nepăsare şi dorinţă de îmbogăţire. Ce a făcut stânga când a fost la putere? Răspunsul care este evident de altfel, vă aparţine.

D-nul Geoană mai doreşte şi modificarea Constituţiei. Şi mă întreb de ce? Ce anume, ce paragraf din forma Constituţiei actuale reprezintă un inconvenient pentru PSD?

La întrebarea privind candidatura d-lui Mircea Geoană, acesta răspunde cu câteva ezitări că da, va candida la preşedinţia acestei ţări afirmând într-o altă ordine de idei că PSD “este singurul partid” de stânga care are şanse să câştige alegerile din 2008 şi 2009!

Părerea mea este că PSD nu mai deţine nici măcar legitimitatea de a candida la alegeri în a.c. nici în 2009. Chiar şi în calitate de candidat, PSD se găseşte într-o poziţie nongrată! În guvernarea precedentă la rezultatele pe care le-a avut, ce mai doreşte să caute şi să găsească pe scaunele palatelor Cotroceni, Victoria sau Parlamentului?

Până nu va demonstra rezultatele acţiunilor catarhice, de curăţare din interior şi de modificare a incompatibilităţii dintre cum ar trebui să fie profilul omului politic în raport cu poziţia înaltă pe care o ocupă sau doreşte să o ocupe, PSD nu ar mai trebui să manifeste impertinenţa de a mai dori să schimbe opoziţia cu guvernarea.

Cuvintele atent selecţionate de Geoană în argumentele sale care sunt mai degraba sofisme (sofism – “silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului”, conform unui Dex online - http://dexonline.ro/search.php?cuv=sofism ) nu dovedesc faptul că PSD s-a schimbat sau că a schimbat ceva! A, ba da! Culoarea. Nu îl mai reprezintă albastrul ci roşul. Probabil ca să ne amintească, nouă, românilor trecutul în care acest partid a ţinut România la podeaua istoriei recente. Acest gigant diagnosticat cu cancer în fază terminală chiar după momentul ’89, nu i-a permis României să se scoale şi să lupte în ringul realităţii tranziţiei spre capitalism. Acum ce mai caută? Ce mai doreşte? De ce se mai perindă pe lângă Palate? Să se interneze la Spitalul Remuşcării şi să accepte tratamentul cu câteva doze bune de căinţă şi părere de rău!

Doresc să închei folosind parafrazarea unor versuri:

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!!!

NU VOTA LICHELELE!

SUNT ATÂTEA LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE DISTINGI

ŞI TU DORMI?! Aşa, în stilul celor de la “Paraziţii”.

cezar pesclevei

STARE DE URGENTA!!!

La anul sunt alegeri prezidentiale.

Anul acesta sunt tot alegeri…

Comunistii (ma refer la stanga politica) incearca sa castige alegerile. Au inceput deja campania electorala MASCATA pe blogosfera. Sa nu-i lasam. Ma refer la Iliescu, Nastase si altii.

Nu cred ca mai doriti sa aveti un comunist la putere!!! Intrati in blogosfera! Construiti-va un blog si interactionati cu ceilalti bloggeri.O parte din comunisti si-au construit blog pe http://wordpress.com/.

Indiferenta nu e o solutie! Intrati si voi pe adresa de mai sus si construiti-va un blog. Sa incepem de azi sa le facem campania asta mascata ineficienta! Va ordon, romanilor, sa fiti liberi! Da mai departe. nu fii indiferent!!! Fii independent.

Romania, o tara de prosti?

Astazi, la serviciu, am asistat alaturi de colegii mei la primul instructaj de protectia muncii si cea de stingerea incendiilor, facut de catre doi reprezentanti de la Inspectoratul Teritorial al Muncii.

Iata care au fost notitele mele>>>

112 – număr universal în situaţii de urgenţă

Nu plecaţi după program fără să verificaţi biroul dvs.

Nu lăsaţi nici un consumator în priză.

La stingător, când are indicatorul pe verde înseamnă că este în stare de funcţiune. Se trage siguranţa, se scoate furtunul şi se apasă pe pârgie şi se focalizează pe baza focului.

307 din 2006 legea privind incendiile.

Pericol – instalaţiile electrice.

Cel puţin o dată la un an trebuie făcută verificarea instalaţiilor electrice şi trebuie eliberat un buletin care confirmă verificarea instalaţiilor electrice.

Tabloul electric trebuie să fie închis, marcat, cheia trebuie să stea la o singură persoană.

Legea 360 din 2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

Se trimite o adresă la noi cu subtanţele periculoase, toxice, din unitate. Către Inspectoratul Teritorial de Muncă.

O problemă pe care o cere inspecţia muncii este că cei care conduc maşinile unităţii şi care trebuie să completeze un formular în care trebuie să scrie ce trebuie să respecte în trafic.

Trebuie numită o persoană prin decizie care să acorde primul ajutor.

O să ne dea un nr. de tel. La care vom suna pentru verificare stingător.

1 stingător la 150 m pătraţi. 1 sting la tabloul electric.

Medicina muncii trebuie făcută o dată pe an. <<<

Am scris bine mai sus ca am asistat la primul instructaj deoarece acesti stimabili care au venit azi sa ne faca “teoria chibritului”, asa ca la clasele I-IV, se vor prezenta lunar ca sa ne spuna ca “avem multe teme de prezentat” si ca “asa spune legea”.

Cum este posibil si necesr ca sa asistam lunar la prelegerile unor oameni care sunt probabil mai inculti decat noi, vorbindu-ne despre ceva ce poate fi citit dintr-o carte sau de pe un site contruit in acest sens si care sa satisfaca nevoia de cunoastere in protectia muncii si in prevenirea incendiilor?

Stimabililor din Parlament, nu mai fatati legi tampite!!! Ne credeti chiar atat de redusi mintal incat sa nu fim in stare sa parcurgem niste informatii scrise privind protectia de la locul de munca?

Voi poate ca sunteti stimabililor fost tovarasi din Parlament care mancati painea pe munca noastra! Mai bine ati da legi impotriva coruptiei nu in favoarea elaborarii a cat mai multe modalitati de a lua bani de la firme!!!

Lichele ordinare ce sunteti, stimati parlamentari!

Cel mai bun exemplu de globalizare

Am primit pe mess de la cineva>>

“Care este cel mai bun exemplu de globalizare? Raspuns: Moartea printesei Diana! O printesa engleza cu un amant egiptean, are un accident intr-un tunel francez, intr-o masina germana cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu wiskey scotian, urmarita fiind indeaproape de paparazzii italieni pe motociclete japoneze. Printesa era tratata de un doctor american cu medicamente braziliene. Si chestia asta iti este trimisa de un roman care foloseste tehnologia lu’ Bill Gates iar tu o citesti pe o clona de IBM care folosesc cipuri taivaneze, cu monitor corean, asamblate de muncitori din Banglades intr-o fabrica din Singapore, transportata cu vapoare de indieni, si descarcate de rromi !”

Ce este Bucureşti-ul?

   Bucureşti-ul, acest oraş imens, este asemeni unui ocean  în care există o aglomeraţie de peşti care luptă pentru supravieţuire. Printre peşti  se remarcă şi rechinii…

Vezi bancuri de peşti pe stradă, în circulaţia infernală.

…bancuri de peşti  în  marile supermarket-uri gen Cora sau Carrefour.

… bancuri de peşti la ghişee, unde înoată mai agitaţi.

… bancuri de peşti în parcuri, ieşiţi la plimbare.

. .. peste tot, bancuri de peşti… în care eşti mai mult sau mai puţin în anonimat.

Singurii care se află sub lumina reflectoarelor atenţiei publice sunt rechinii - şefii, patronii, oamenii de afaceri etc.

cezar pesclevei

O amintire din liceu

   Astăzi m-am întâlnit din nou cu prinţesa. E prinţesa cu care, mai des sau mai rar, ne întâlnim cu toţii. Ea ne ia şi ne plimbă pe aleile frumoase, uneori umbroase din Parcul Trecutului. Am recunoscut-o de departe. A venit aşa cum o ştiu, neschimbată, brunetă, îmbrăcată într-o rochie albastră cu nuanţa cerului senin de vară. M-a privit lung cu ochii ei negrii şi m-a salutat. I-am răspuns: Bună, Nostalgie! Şi am continuat întrebând-o ce mai face. Ea mi-a zâmbit, m-a luat de mâna dreaptă cu mâna ei delicată, a făcut o pauză şi mi-a spus că doreşte să măsurăm câţiva paşi pe aleile Trecutului.

   Am acceptat invitaţia. Am început să păşim pe aleile îndepărtate şi parfumate din Parcul Trecutului. Nostalgia m-a dus la mare. Aveam vârsta la care realitatea pentru mine era visare şi mă jucam în nisip încercând să construiesc câteva castele ce erau luate apoi de apă.

   Am continuat să ne plimbăm pe aleile amintirilor şi am ajuns să ne petrecem paşii pe aleile din anii liceului din micul oraş bucovinean Siret. O sală de clasă cu două rânduri de mese la care erau ataşate scaune, era  denumită şi „Cabinet de istorie”. Îl aveam ca şi dirginte pe d-nul Ciobanu Ioan, profesor de istorie a cărui soţie (Maura), o femeie foarte dinamică şi în general „de treabă” mi-a fost profesoară de fizică. Lângă mine stătea un anume Dovalciuc Petrică, băiat de bani gata din comuna suceveană Arbore şi cu care îmi făceam uneori temele. Pe celălalt rând, în spatele sălii de clasă, stătea un băiat înalt, brunet, aproape cât mine de înalt – Pintiuc Sergiu – un băiat liniştit muncit de coasă şi a cărui nume semăna cu cel al unui alt coleg – Pintiliuc care era de pe lângă Volovăţ, mic de statură dar foarte iute. Eram o clasă mai mult de băieţi. Fete erau numai câteva.Parcă ieri am fost elev de liceu.

   Eram îndrăgostit de o brunetă dintr-o clasă învecinată cu a mea. Eu eram prin clasa a XI-a sau a XII-a iar ea era prin clasa a X-a. Eram atât de îndrăgostit de ea încât mi se oprea respiraţia când treceam pe lângă ea, simţeam că mă înroşesc asemeni unui fier încins, iar golul imens din stomac era asemeni unei ancore ce ţine o corabie în port pentru a nu fi furată de valuri în larg. Golul mă ţinea şi pe mine să îi spun ce simt şi ce doresc… Până într-o zi când ea a aflat că eram îndrăgostit de ea. Dar nu a reacţionat cum mi-aş fi dorit… I-am trimis o poezie special compusă de mine pentru ea. Poezia nu era semnată dar colegul meu trimis cu serviciile poştale (Bohatâr Bogdan, din Câmpulung Moldovenesc) mi-a scris numele pe foaia cu catrene închinate simpaticei brunete.

   Aşa a aflat prinţesa visurilor mele de atunci cine i-a dedicat poezia. Şi? La ce bun că a aflat? Ea s-a împrietenit cu un alt băiat, cu un coleg din clasa mea care o plăcea şi… grele mai sunt crizele de gelozie adolescentină… Momentul desprins parcă din secvenţele unei telenovele a fost după ce am rugat-o pe Andrea Pânzaru să îmi lase o amintire în carneţelul meu de amintiri. A fost de acord. Mi-a luat carneţelul şi a început să scrie („De ce mă faci să te iubesc/ să sufăr pentru tine/ când tu la alta te gândeşti/ şi nicidecum la mine./ Iar dacă alta ţi-ai găsit/ mai dulce decât mine,/ te rog iubeşte-o, n-o minţi/ cum m-ai minţit pe mine”) un catren care nu era deloc în acord cu realitatea mea.

   Ulterior, plimbându-mă cu bicicleta prin oraş (Siret), m-am întâlnit cu ea. Am oprit şi, după ce am schimbat câteva cuvinte, i-am spus că a greşi destinatarul acelor versuri. Dar nu i-am spus (a aflat ea mai târziu) că destinatarul acelor versuri ar fi fost mai potrivit să fie chiar prietenul ei, Constantin Cioroianu venit la liceu de pe lângă Dolhasca, un Don Juan în variantă adolescentină, necizelat, care s-a rezumat la a avea ce-i drept, doar 2 prietene – una la liceu (pe Andrea) şi una acasă (nu-i reţin numele).

   Am rugat Nostalgia să ne îndepărtăm de aleile Trecutului pentru a ne întoarce în prezent. Nostalgia mi-a zâmbit şi, cu paşii înceţi ne-am întors în prezent. În prezentul cu un viitor atât de necunoscut şi în care farmecul adolescentin nu mai există. A fost înlocuit cu maturul din mine care a început să câştige spaţiu din ce în ce mai mult în universul meu interior.A rămas doar amintirea…Mi-am luat rămas bun de la prinţesă fără a stabili data următoarei noastre întâlniri, iar ea, Nostalgia, în rochia ei albastră, cu părul brunet şi ochii negrii, mi-a zâmbit şi s-a pierdut în trecutul ultimelor clipite ce tocmai s-au scurs. A plecat să se plimbe, probabil, cu un alt visător sau visătoare ce îi va accepta invitaţia de a măsura câţiva paşi pe aleile din Parcul Trecutului.

cezar pesclevei

Un om mare

Am fost intrigat de remarca d-lui Mihnea Georgescu făcută la adresa fostului Preşedinte al României, d-nul Ion Iliescu, într-un comentariu din categoria “RESTANTE”, comentariu făcut pe blog-ul fostului lider (ioniliescu.wordpress.com). Remarca constituie de fapt şi încheierea comentariului. Ion Iliescu este, citez, “cel mai mare om politic la ora actuală din România” (Mihnea Georgescu).

Nu vreau să rănesc. Nu vreau să afirm nimic direct. Nu vreau să cataloghez. Dar nu rezist fără a puncta câteva idei:

1. Omul politic este înainte de toate un om! Pentru a ajunge la preocupările politice ale unui om trebuie întâi să vezi ce fel de om este omul politic despre care afirmi ceva.

2. Ca să susţi că un om este un mare om politic, trebuie să îţi răspunzi întâi ţie însuţi dacă respectivul om politic este înainte de toate un om? Dacă are valoarea unui om?

3. Valoarea unui om… Prin ce se remarcă un om de valoare? Prin bogăţie? Prin poziţia socială şi politică?

Mi-a plăcut enorm, până la lacrimi, înţelegerea pe care o oferă stimabilul Gabriel Liiceanu valorii unui om în cartea sa Apel către lichele (Ed. Humanitas). Liiceanu distinge 2 moduri prin care un om este valoros: prin “capacitatea lui de a exprima, în locul altora şi pentru alţii, ceea ce ei nu ajung să exprime decât în chip neclar şi confuz” (p. 270) şi prin “iradierea” (p. 270) pe care o avem fiecare din noi, prin acele raze pe care le emanăm din noi. Cu alte cuvinte valoarea unui om constă în cât de mult se exprimă în interesul şi relevanţa celorlalţi şi în cât de multă lumină necosmetizată emană respectivul om.

4. Abia când identificăm valoarea omului, a omului pur fără niciun adaos de poziţie şi putere, putem merge mai departe să vedem, să observăm cât de mare este un om politic. Părerea mea!

cezar pesclevei

“La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”

Încep cu acest proverb  să spun  păţania  zilei de azi.  Conform cu  :http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/82389/Un-asteroid-periculos-trece-azi-pe-langa-Pamant.html

un asteroid a semnalat depăşirea Pământului astăzi (la vreo 500.000 km de noi) şi tot în această ştire suntem invitaţi să mergem la Observatorul Astronomic de pe bd. Lascăr Catargiu 21 din Capitală ca să admirăm şi noi splendidul bolovan ceresc.

Am dat curs şi eu invitaţiei şi, pe la ora 22:00 am intrat pe poarta imobilului de la nr. 21. Am urcat câteva trepte, am achitat civilizat beletu’ (2,1 RON) şi am urcat pe terasa unde se aflau 3 telescoape. Mi-a venit şi mie rându’ după olecutză aşteptare la coadă să mă holbez şi eu prin lentilele telescoapelor. Da’ ce să vezi?… Mi se spune că ceea ce văd e Planeta Marte, nicidecum asteroidu’. Probabil a venit Poliţia stelară, îmi spun şi, s-o postat la o intersecţie celestă pe lângă Marte şi i-o deviat traseul, aşa ca să ne facă în ciudă, iar asteroidu’ cu pricina a respectat semnalele agentuluzi stelar şi nu a mai salutat la douăzeci şi ceva de mii de km Planeta Roşie.

Am plecat acasă nu înainte să văd şi titirezica planetă Saturn. Măcar atât să văd…

Dacă pentru taxa de intrare mi s-a promis “ciorbă din aia buunăăă” şi am primit “supă instant” din aia chinezească sau vietnameză marca “Vifon”, ticsită cu E-uri numerotate şi ele asemeni avioanelor americane sau ruseşti, măcar să primesc şi felul 2 (Planeta Saturn)  ca şi consolare.  Nu?

Aşa că, dragi români fiţi pe fază. Nu vă mai duceţi cu sacul la pomul lăudat că cine a fabricat proverbu’ ăsta o ştiut el ce-o ştiut şi lăsaţi că de acum e moda supermarketurilor care oferă pungi gratuite la cumpărăturile făcute… Aşa că nu mai căraţi cu voi sacul vechi al promisiunilor celorlalţi. O să găsiţi voi pungi în care să căraţi, numai să aveţi ce…

cezar pesclevei

Iarna… ne face cu ochiul…

Astăzi, în Bucureşti, iarna s-a apucat să ne facă cu ochiul. În direcţia dorită de mine, am trecut prin parc şi ninsorea s-a înteţit puţin. Mi-am zis că probabil iarna crede despre noi că am uitat de ea. Şi ne-a mai cernut câţiva fulgi pufoşi de zăpadă. Nu a durat mult şi s-a oprit să ningă. Probabil i-am oferit iernii un feed back corespunzător; a înţeles că noi am înţeles că încă este iarna. Cine ştie când va mai începe…? 

cezarpesclevei’s Weblog › sunt unic şi irepetabil în istorie

cezarpesclevei’s Weblog › Dar vă rog… nu mă aşezaţi încă în vitrină, mai vreau să respir aerul din natură şi mai vreau să iubesc…