A venit primavara!
Cu o întârziere de câteva zile, îndrăznesc să scriu şi eu că a venit primăvara! Că natura a revenit la viaţă.
Florile din pomi au înflorit pentru a saluta natura şi pe noi, noi, cei care avem restanţe la capitolul ieşit în aer liber!
Natura a înviat deschizându-şi cavoul universului pentru a daansa din nou asemeni unei prinţese îmbrăcate în haine de gală cu noi, pe muzica dictată de portativul Primăverii lui Vivaldi.
Noi unde suntem? Cum suntem?
În natură a venit primăvara! În viaţa noastră încă este toamnă sau iarnă?
Primăvara vieţii noastre a venit sau a întârziat să apară?
Unde suntem? Suntem în prezent sau am rămas cu un anotimp, două, în întârziere?
Vladimir Pustan, un pastor neoprotestant pe care l-am ascultat aseară la Sala Polivalentă din Bucureşti ne încuraja să ieşim afară pentru a admira explozia de flori ce au înflorit pe ramurile pomilor treziţi la viaţă. Să lăsăm singurătatea şi lumea virtuală a internetului! Florile sunt mai frumoase în natură, spunea el, decât pe monitorul unui calculator.
Dacă primăvara a întârziat să apară în viaţa însingurată şi tristă, cred că este timpul să ne abgradăm viaţa cu anotimpul prezent, cu primăvara, să nu mai trăim în trecut, asemeni unor nostalgici trişti şi visători cu visele ronţăite de clipele cârcotaşe şi aripile grele de oboseala existenţei noastre în care nu am mai experimentat o minune demult.
Haidem să ieşim în natură. Să lăsăm camera tristă şi ascunsă în care a rămas iarna sau poate toamna! Carpe diem! Să trăim momentul prezent! Haidem să savurăm aroma primăverii sau parfumul proaspăt al acestui prim anotimp al anului!
Haidem să ne rătăcim în natură, în parcuri şi păduri!
Haidem să admirăm cerul senin din timpul zilei şi al nopţii, gândindu-ne că dincolo de ceea ce vedem, există Cel despre care se spune că a coborât acum mai bine de 2000 de ani printre noi.
Haidem să facem ceva deosebit, ceva ce n-am făcut sau n-am mai făcut demult!
Haidem să haidem!
