De mai vrei ca să iubeşti,
Universitatea Bucureşti,
Citeşte-a mel versuri toate
Scrise din suspin şi şoapte:
În Bucureşti am studiat,
Masterul l-am terminat,
Da’ ei nesimţiţi ce sunt
M-au respins atât de crunt!
Diploma nu mi-au dat,
Pe-altădată m-au lăsat!
Şi m-au supărat puţin
Cât să am în plus un chin
Şi mi-am propus ca să scriu
Ca să ştie toată lumea
Că e naşpa, nu-i calumea
Studiind la Bucureşti,
Diploma să ţi-o doreşti.
Că ţi-o dau doar pe parale…
Altfel, te consumi de jale.
Semnat: un absolvent de master, adică eu, la Universitatea Bucureşti în sesiunea iunie 2007, căruia i se refuză dreptul eliberării diplomei de master chiar şi după 9 luni de la absolvire.
Legile din ţara numită Nepăsare, din România anului 2008 constituie un ghid de orientare pentru unele persoane ce profesează (profesează?!) în unele instituţii ale Statului de Drept numit România.
Fiind un absolvent al unui program de masterat în sesiunea iunie 2007, la Universitatea Bucureşti, am sunat la Universitate pentru a întreba când pot să-mi ridic diploma de master? Aceasta şi fiindcă se împlinesc 9 luni de la absolvire, perioadă oricum aberantă, după care instituţia de învăţământ superior – Universitatea Bucureşti, este obligată să îţi elibereze iploma care atestă forma de învăţământ superior absolvită.
Doamna Vulpoiu, de la departamentul Acte studii al Universităţii Bucureşti, mi-a răspuns la telefon cu o atitudine deloc potrivită instituţiei pe care o reprezintă, invitându-mă să revin cu un telefon cel puţin peste o lună, după care, încălcând o regulă a bunului simţ, a cărei nerespectare este penalizată de Codul bunelor maniere, prin încheierea convorbirii telefonice pe care eu am iniţiat-o.
Se vor rostogoli mulţi metri cubi de apă pe cursul Dâmboviţei până ce legile nu vor fi un ghid orientativ ci unul aplicativ chiar şi pentru cochetăria şi comoditatea unor fiinţe feminine.
Etichete drepturile omului, nepasare, Romania, Universitatea Bucuresti, Vulpoiu
