Domnule Adrian Năstase,
Într-un răspuns adresat lui Mihnea Georgescu, vorbiţi de toleranţă, însuşindu-vă această trăsătură într-un mod mai pronunţat în prezent, din câte înţeleg din afirmaţia dvs. În Biblie se relatează că Isus era pe punctul de a fi ucis de evrei atunci când se autointitula Dumnezeu… Deci, ca să rămân la capitolul sugestii, vă sugerez să fiţi mai atent la autointitulări. Nu redau proverbu’…
Ei bine, mie nu îmi place postmodernismul.
Implicit, nu îmi place toleranţa decât sporadic, în cazuri izolate, uneori – cum spuneţi dvs. Ştiu că riscaţi să mă înţelegeţi greşit. Dar vă asum riscul.
Atunci cât şi acum am ales şi aleg intransigenţa. De ce? Fiindcă, aparent fără sens, de la prea multă toleranţă, probabil, trăim în ţara Nepăsare, dle. Năstase. De la prea multă toleranţă faţă de sărăcia din România şi lipsa de bunăstare decentă trece mult prea nestingherită prin Parlament, Guvern, şcoli, spitale, grădiniţe, insituţii publice, partide şi alte locuri, această domnişoară bine îmbrăcată, fardată şi foarte sexy numită Indiferenţă ce şi-a schimbat culoarea politică de stânga în 2004 cu una de dreapta până în prezent.
Nu aţi întâlnit niciodată această domnişoară, dle. Năstase?
Nu ne-aţi înşelat niciodată cu ea prin locuri dosite?
Toleranţa nu este altceva decât un spirit al postmodernismului, un ambalaj ce dă bine, cum se spune, un ingredient (ce-i drept) descoperit de puţini politicieni şi excelent în precampania sau campania electorală, dar care ascunde mult mister şi poate distruge un adevăr absolut prin relativism, relativism ce constituie un alt spirit al postmodernismului.
În răspunsul pe care mi-l oferiţi, dle. Năstase, îmi sugeraţi să fiu mai precaut pe motiv că uneori e recomandabil să nu gândesc „cu voce tare”.
Hmmm.
Ei bine, eu nu gândesc cu „voce tare”. Eu doar mă exprim cu voce tare şi o fac, recunosc, intransigent.
P.S. Cum nu e compatibilă sfinţenia cu persoana demonică a lui Lucifer, Diabolus, Satana, ci doar aparent, tot aşa, argumentaţia vidă (vorba lui Pleşu) nu e compatibilă decât cu prostimea…altfel, e detectabilă şi miroase urât, dle. Năstase.
Bine că putem opta în Bucureşti cu ce firmă de salubrizare să semnăm contractul pentru a îndepărta rebuturile, gunoaiele, mizeriile şi tot ce nu ne mai este necesar.
Doar trebuie trecut la acţiune…
Teoria fără practică e inutilă, ca şi credinţa fără fapte.
Etichete Adrian Năstase, ignoranta, intransigent, raspuns, toleranta
