Cu dr. Sorin Oprescu, desigur!
Prezent la o emisiune a Gabrielei Vrânceanu Firea, de pe Antena 3, din seara aceasta, dr. Sorin Oprescu a fost diferit. A demonstrat că este INDEPENDENT, nu dependent de culoarea şi interesele unui partid.
Alături de buldog-ul Vasile Blaga – de la PD-L, de lupul Cristian Diaconescu de la PSD şi personajul cu un temperament molatec-mioritic – Ludovic Orban de la PNL, dr. Sorin Oprescu a demonstrat că este diferit, că se poate candida fără a produce pe bandă rulantă fraze care să respecte ideologia partidului din care faci parte. Nu a apărut cu discursurile pompoase şi sofisticate ca şi ceilalţi contracandidaţi. De asemenea, fiind medic, nu s-a lăsat sedat de anestezia buldogului Blaga.
În încheierea emisiunii, moment ce a coincis cu un ultim cuvând adresat electoratului, dr. Oprescu s-a remarcat prin a schiţa înfingerea bisturiului în cangrena realităţii cotidiene din Micul Paris când a cerut bucureştenilor să îl ajute să scape Bucureştiul de “dictatura regilor asfaltului”.
Etichete Antena 3, Bucureşti, Capitalam, emisiune, finala, Gabriela Vranceanu Firea, independent, Sorin Oprescu, vot, votez
septembrie 13, 2009 la 7:36 pm |
Nicio legatura cu comentariul la care postez cele ce urmeaya, dar nu stiu cum sa pun asa ceva fara sa ma “agat” de ceva gata postat. Scuze!
„Opriti placerea la domnu!” este volumul memorialistic cuprinzand peste 400 de pagini, volum pe care l-am scris ca urmare a experientei personale acumulate in patrarul de veac jurnalistic. 18 ani (1967 – 1985) am fost reporter al Radioteleviziunii Romane realizand, printre altele, in exclusivitate, ultimii doi ani de existenta a emisiunii „Reflector”. Dupa obtinerea azilului politic in S.U.A. mi-am continuat activitatea gazetareasca fiind colaborator al Vocii Americii si infiintand revista saptamanala „Clipa”. Felii din viata culiselor Radioteleviziunii alcatuiesc grosul acestui volum. Sunt si alte amintiri, dar si un capitol substantial de analiza a prestatiilor actualelor „vedete” (circa 30) ale audiovizualului mioritic.
Fragmente din aceasta carte se pot citi la:
http://lectura.bibliotecadigitala.ro/?p=180
http://www.romanianyellowpages.com/newspapers.html
Cartulia in integralitatea ei sta la dispozitia doritorilor atunci cand click pe primul link.
Sfantul Google mi-a oferit adresele de bloguri ale unora dintre aceste personalitati si imi ingadui sa postez pe fiecare dintre ele fragmentele care-i privesc pe respectivii. Deloc magulitoare, unele dintre aceste opinii, au scopul tragerii de maneca a impricinatilor, care au astfel prilejul fie sa-si etaleze fie narcisismul imun la critica sau, fie, dimpotriva, sa le bage la cap si sa incerce sa-si corijeze prezentele. 18 ani de meserie imi confera o oarescare credibilitate ca analizele „sine ira et studio” au un background profesionist.
Şi-au găsit bacăul
… călăoaică nu am auzit că se zice…
Premiu cum nu se poate mai potrivit pentru fiica urbei din centrul Moldovei, doamna Gabriela Vrânceanu Firea. El se datorează modului în care premianta dialoghează cu invitaţii emisiunii sale. Probleme delicate pentru aceştia sunt abordate prin întrebări nemiloase puse cu un zâmbet care, deşi simpatic în sine, îi pune pe împricinaţi în posturi cel puţin neconfortabile. Urmate de cele mai multe ori, nu întotdeauna din păcate, de insistenţa în a obţine un răspuns la obiect. Năduşelile interogaţilor supuşi tirului necruţătoarei gazde ne îndreptăţesc s-o considerăm pe aceasta drept o adevărată doamnă Chiajna a talk show-urilor. Altfel zis, doamna Firea este un călău, că de călăoaică nu am auzit a se zice, mediatic. Spre binele emisiunilor a căror gazdă este. Oricum, invitaţii la emisiune care se ştiu cu oarece musculiţe pe căciulă, trebuie felicitaţi pentru bravura acceptării confruntării cu succesoarea Chiajnei, cu care pot fi siguri că îşi vor găsi bacăul.
Doamna Firea a ratat de puţin, cum spun cu mult aplomb colegii domniei sale în ale transmisiilor fotbalistice, coroniţa premiului. Şi asta din cauza formulării întrebărilor care, în loc să fie scurte şi la obiect, sunt emise ca un discurs aproape interminabil. Rostit cu oareşcare pauze, care-i derutează pe interlocutori. La fiecare mică pauză, ei dau să răspundă încălecând astfel spusele gazdei care, nici ea, nu se lasă mai prejos, continuându-şi vorbirea. Firescul rezultat este că bietul telespectator nu mai aude bine pe niciunul dintre cei doi. O meteahnă prea des întâlnită la mulţi, dacă nu chiar la cei mai mulţi, „tocşuetişti” şi de care, după cum bine se vede şi se aude, nici acest înzestrat om de televiziune nu se poate descotorosi.
P.S. La vreo două săptămâni după ce mă învrednicii să scriu chestiile de mai sus, ce-mi văzură ochişorii? Pe domnul Gâdea fleşcăit de admiraţie pentru o emisiune, chipurile politică, a doamnei Firea. Cu o îmbujorată recunoştinţă, G. V. F., aflată lângă lăudător, a oferit audienţei suplimentul acelei perle mediatice, referitoare la preliminariile guvernării in spe, ca urmare a alegerilor din finele anului 2008. Mai bine n-o făcea. A fost tot ce am văzut mai penibil din opera publicistică a doamnei Firea. O manea sui generis , la care aportul troicii de aspiranţi la rolul de premier a fost esenţial. Hangul era ţinut într-o veselie generală de hoarda de lideri ai celor trei formaţiuni politice mioritice, fericiţi nevoie mare de rolul de aplaudaci la comanda speranţelor partidelor pe post de animatoare, roluri atribuite de realizatoarea aflată în plin puseu creativ. Plus jumătăţile combatanţilor cu poftă de ţopăială dansantă, plus f’o doi lălăitori gurişti, plus fâţâielile prin platou ale gazdei. Un bâlci à la Andreea Marin… Fiecare dintre noi are momentele sale de ornamentare a fasolei din blid cu gelatinoase ingrediente, episoade cu care nu este recomandabil să te mândreşti. Nu a fost cazul doamnei Firea, mândră nevoie mare de acest deşeu mediatic. Firea doamnei Firea i-a cam jucat festa…
P.S. 2 Din nou, un supliment gratuit la cele scrise mai înainte, aşa cum a fost şi la dl Gâdea şi cum va mai fi şi în cazul altor premii Veve, atunci când emisiunile văzute după decembrie 2008 au adus elemente noi. Ineditul în emisiunile doamnei Firea a fost reciclarea dlui Cristoiu, adoptat cu fulgi cu tot, probabil în ideea de a-l alăpta săptămânal pe „maestru” la generosul sân al „Ştirei zilei”. Consecvent cu sine însuşi, I. C. continuă să se dea netulburat în stambă cu aceleaşi bâlbâieli, cu discursul întortocheat, cu încâlcitele-i fraze rareori duse până la capăt, cu râzgâielile penibile de tipul comunistului perpetuu, cu fandoselile de ins spiritual, aer care departe de a-l prinde îl face de-a dreptul caraghios. Adică, dovedind aceleaşi calităţi cu care l-a fericit pe dl Gâdea.
Oare de ce marfa expirată, chiar alterată de-a binelea, care este prestaţia audiovizuală (repet: nu cea tipărită, aflată de multe ori la antipodul neferictelor şezători mediatizate) a dlui Cristoiu este cultivată neostoit? Un nou original mister al publicisticii mioritice.
Valentin Verzeanu