În ce fel de societate românească trăim? partea I

Întrebarea mi-a picat asemeni unei fise într-un telefon public, pentru că, oricum eram pe stradă. Acum am credit să pot începe convorbirea…

În ce fel de societate românească trăim? Care e faţa fascinantei Românii? Cum arată spaţiul estic în forma unui buchet de trandafiri, cum eram învăţat în clasele mici la ora de geografie, atunci când învăţătorul ne spunea de forma hartei României?

Societatea românească în care ne luăm porţia de aer, de apă şi de mâncare la intervale uniforme de timp arată asemeni unui bâlci de la periferia unui oraş civilizat. Simţiţi mirosul de mici şi bere vărsată pe jos? Dar zgomotul asurzitor de manele, de glasuri necizelate, de negustori care vând sau cumpără “fiare vechi”? Dar vocile miloage ale celor ce vor să câştige fotoliile comode de primar?

Trăim într-o societate ce-şi hrăneşte la sân filosofia „fast-fod” cu laptele matern al mamei americane şi care se întreabă de ce merg lucrurile anapoda? Trăim într-o societate a cărei ideal e Gigi Becali în materie de bani, Andreea Marin Bănică în materie de popularitate, Nicoleta Luciu în materie de dotare corporală, Adrian Mutu în materie de soţ ideal, Monica Columbeanu în materie de soţie râvnită, sau Traian Băsescu în materie de tată ideal.

Trăim într-o societate în care personajele lui Caragiale se nasc, mor şi iar se nasc pentru a da viaţă tragi-comediei pe care o putem urmări acum şi la televizor.

Politica rămâne o mare curvă de lux la al cărei start s-au aliniat multe personaje – multe dintre ele născând dubii în ceea ce priveşte calitatea de lideri reprezentativi pentru cei care i-au ales, modeşti şi figuranţi, imbecili şi aroganţi, înguşti şi inculţi. La extreme îi pot exemplifica pe Adrian Năstase şi Marian Vanghelie, Ion Iliescu şi Traian Băsescu.

Guvernarea ne reduce de la statutul de fiinţă la cel de nefiinţă. Cum îţi mai poţi permite să te consideri o fiinţă umană – că despre o astfel de fiinţă vorbesc, când, spre exemplu, preţurile chiriilor comparativ cu veniturile sunt enorme iar cele ale alimentelor sunt mai ridicate decât în ţări ale Uniunii Europene precum Germania?

Pe stradă, luând ca indicator vestimentaţia, numărul prostituatelor cresc direct proporţional cu creşterea gradelor Celsius. Cred că multe din ele nu au nimic în afară de balcoanele siliconate ce se bălăncăne în mersul dizgraţios. Vă mai miră statisticile deloc neglijabile privind numărul impresionant de violuri? Feminitatea s-a ipocritizat, depravat, materializat şi a ajuns într-un stadiu de îţi vine să-ţi blestemi existenţa dimensiunii afectiv-emoţionale şi a instinctului sexual, să-ţi iei rămas bun de la această lume prin a te retrage într-o mănăstire. Personal nu deţin încă biletul de intrare în instituţia numită căsătorie. De ce? Pentru că, riscând să exagerez, nu deţin vilă în Pipera, maşină made in Germany şi nici conturi în elveţia pentru a-i uşura viaţa cochetei pe care aş luao de nevastă.

Discuţia referitoare la valori îmi apare de prisos. Mă reduc la a spune că mielul adevărului a ajuns un sacrificiu frecvent pe altarul de piatră al minciunii.

La final, abrupt, nu vă contrazic, prefer să citez cuvintele de final ale lui Mircea Badea din emisiunea În gura presei: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!”

Va urma

Etichete Politică, Romania, Mircea Badea, societate românească, guvern, chirii, alimente, Uniunea Europeană, valori, prostituate, trăim