sculat la 14:00 trecute,
lenevit,
computer şi net,
cumpărături,
parc. Am fost în Herăstrău. Lumea a trântit uşa încăperilor cu patru pereţi pentru a se destinde în natura fără pereţi. Şi bine a făcut. A fost o vreme superbă azi. O plimbare prin parc mi-a fost binevenită. Mă întreb însă cum poţi să renunţi la viaţă, la esenţa vieţii – aceea de a refuza nonşalant existenţa unui alt univers care să coexiste universului tău întristat de o durere de ureche? Nu încercaţi să înţelegeţi sensul ultimei fraze. Doar cineva anume o va putea decoda…
Etichete esenţă, Herăstrău, jurnal, parc, univer interior, viaţă
