Astăzi, mai mult ca niciodată rămân surprins de scufundarea implacabilă a Titanicului realităţii unor fiinţe feminine. Nu vă ofer numele fiindcă ele mai trăiesc! Viaţa trece, iar anii se pierd prin tunelul uneori întunecat al istoriei universale şi personale. Titanicul se scufundă iar domnişoara se îmbracă în haine de seară, îşi aranjează părul în oglinda fabricată în Veneţia, este fiţoasă şi se machiază pentru întâlnirea cu prinţul vieţii ei pe care speră să-l găsească pe eşafodul punţii..
Ceea ce nu ştie Ileana Cosânzeana este că din ironia sorţii, prinţişorul ei a alunecat peste bord în oceanul rece şi insensibil iar vaporul este pe punct de scufundare. E aproape momentul în care piciorul primului pahar de şampanie de pe masa aflată într-un colţ al punţii, se va rupe, iar paharul spart îşi va risipi cioburile amestecate cu picăturile de şampanie încă nesavurată. Vor urma alte şi alte pahare de şampanie… Panorama fericită se va transforma într-o dramă culminată de ruperea în două a imensului vas de croazieră ce nici măcar nu visa să se logodească cu adâncul oceanului.
Peste câţiva ani frumuseţea trecută şi Titanicul viselor înalte vor rămâne o poveste frumoasă iar ea, Ileana Cosânzeana, o fiinţă aflată încă în viaţă. Atât. Marea poveste ce a existat între Romeo şi Julieta sau între Pedro şi Ines – simbolurile romantice ale istoriei Portugaliei rămânând doar vis neîmplinit ce s-a născut doar în inocenţa unei inimi acum inexistente.
Etichete adanc, Ileana Cosânzeana, Ines, inimă, Julieta, oglindă, Pedro, Portugalia, Romeo, scufundare, Titanic, Veneţia, vise, şampanie
