Am urmărit cu un soi de milă amestecată cu revoltă oficializarea mariajului dintre PSD şi PC care corespunde şi cu oferta de atras electoratul pe care cele două formaţiuni politice reunite au scos-o la lumină. Din „ofertă” spicuiesc creşterea salariului minim pe economie la 1000 roni, construcţia a 1000 km de autostrada şi 1000 km de căi ferate sau includerea celei de a 13-a pensii.
Ca o analiză de ansamblu, se pot puncta următoarele:
În primul rând, asistăm la o formaţiune politică disperată ce încearcă să obţină cu orice mijloc, demagogic şi ideologic, creditul electoratului ce face obiectul absenteismului la urnele de vot.
În al doilea rând, autoritatea cu care PSD-ul vine şi promite din nou s-a năruit. Stagnarea României şi lichidarea ei în timpul guvernării PSD dublată de lipsa căinţei acestei formaţiuni politice faţă de electorat face ca ceea ce ea promite, să nu reprezinte mai mult decât nişte cuvinte frumos aranjate în propoziţii şi fraze, asortate cu vestimentaţii de calitate în contextul unei sărbători în care, asistând şi luând pulsul desfăşurării ei, ai fi spus că stimabilii războinici de culoare roşie au câştigat războiul înainte de a-l fi început.
În ultimul rând, irealitatea promisiunilor fluturate mă face să cred că stimabila combinaţie politică, bazată pe amnezia românilor, încearcă să repete istoria postcomunistă, aceea a buf-ului naţional de după ’89 a cărui cireaşă de pe tort va fi servită de indivizii autohtoni potenţial fraieriţi pentru încă o dată de aceeaşi clasă politică ce va alimenta din nou încremenirea în proiect a României.
