Icebergul reprezintă un bloc de gheaţă plutitor desprins dintr-o calotă glaciară. Ce mă intrigă este că cea mai mare parte a corpului de gheaţă se ascunde în apele îngheţate. Doar o porţiune infimă se ridică deasupra luciului apei. Ceea ce pare nu este ceea ce este.
Pleiada de actori sociali aparţinătoare diferitelor structuri ale societăţii apare în ipostaze corespunzătoare dar, sub atenţia unei priviri profunde, izbeşte ochiul cu situaţii inadmisibile:
Preotul X este sadomasochist iar preotul Y face parte dintr-o formaţie rock.
Stareţul Z reacţionează agresiv şi restrictiv. (citiţi Decameronul lui Giovanni Boccaccio pentru familiarizare)
Profesoara A face obiectul unei ştiri potrivit căreia ea nu frecventează numai încăperea sălilor de clasă ci şi încăperea unui bordel.
Medicul B cutremură imaginea percepută de bolnavii ce vizionează ştirea ce înfăţişează un nou malpraxis.
O parte din parlamentari dorm în plină şedinţă de discutare a legilor. Stimabilii au devenit negustori şi reprezentanţi ai intereselor personale, brokeri ai propriilor fiinţe, finalităţi ale actului politic. Ne mai miră perpetuarea şoferilor orbi de la volanul bolizilor ucigaşi care, schimbându-şi permisul înainte de expirare, scapă de vizita medicală?!
Miniştrii, în special cei de la muncă şi finanţe, îngraşă cucoana Lene ce-ar trebui lichidată când vine vorba de proiecte finanţate de UE.
Realitatea se aseamănă cu simbolul rusesc numit Matrioşca. Matrioşca a preluat modelul de formatare a societăţii româneşti ca o păpuşă a cărei conţinut trădează aparenţa prin existenţa altor câtorva păpuşi în interior, păpuşi asemănătoare dar mai mici decât păpuşa mamă, pentru a se putea ascunde „una într-alta”, accesul la ultima păpuşă (ce ar putea deţine adevărul realităţii) fiind asigurat doar prin desfacerea carcasei penultimei.
Matrioşca românească e tot de genul feminin. De fapt ea sex-simbolul oficial. Problema păpuşii autohtone e concretizată în faptul că ea nu deţine în uterul ei păpuşi asemănătoare primeia, celei care le conţine pe toate celelalte, ci diferite. Ultima păpuşă ar putea fi sub forma unei dinamite naţionale, nu-i aşa?
Varianta românească a simbolului rusesc deţine înfăţişarea unei fete frumoase dar care ascunde îngeri căzuţi, fantasme, iluzii, figuri groteşti, prostituate clasice şi prostituate politice, indiferenţă şi pasiune carnală, ambiţii deşarte, secreţii deviante şi hedonism în exces. Matrioşca autohtonă e asemănătoare cutiei cu care a coborât Pandora pe Pământ după ce legendarul Prometeu a furat focul din Olimp. Din cutia Pandorei au ieşit toate relele expuse mai sus şi au rămas închise, din nefericire, într-o detenţie decenală, libertatea şi speranţa, curajul, virtutea şi adevărul, memoria, expresia şi conştiinţa societăţii civile.
Emil Cioran promovează, în Schimbarea la faţă a României, Rusia ca pe o profesoară de la care România, odată înscrisă la cursurile ei, ar avea cel mai mult de învăţat. Niciun stat nu poate lua locul Rusiei în rolul pedagogic pe care îl poate juca pentru studenta România – ar fi spus Cioran. Una din problemele României este aceea că aceasta a învăţat de la profesoara slavă aspecte negative şi nu pozitive. Ce trebuia să înveţe România era cum să devină un imperiu şi a chiulit de la respectivele cursuri de însuşire, într-o primă instanţă, a conceptului de imperialism. Bolşevismul rus a oferit României un model ce nu necesita importat şi nici acceptat de România după cel de al II-lea război mondial, chiar dacă i s-a impus.
Migrând în sfera politică românească, în cazul lui Ion Iliescu care şi-a anunţat ieşirea din Parlament prin aceea că nu va mai candida, las cititorii să distingă aparenţa de realitate. Chiar credeţi că Ion Iliescu nu mai are nimic determinant şi semnificativ de afirmat?
Sorin Oprescu a culminat recent cu demiterea arhitectului şef al Capitalei.
Nimic nu este ceea ce pare.
Alianţa PSD-PC s-a materializat de curând în România anului 2008 ce se aseamănă cu anul 1917 al Rusiei ţariste în care s-a declanşat revoluţia marcată ulterior de schimbarea conducerii statului din imperiul ţarist în Uniune Sovietică în contextul unui gigant slav suferind datorită primului război mondial. De fapt condiţiile deficitare de viaţă au constituit mediul prielnic pentru extinderea mişcărilor revoluţionare. În timpul revoluţiei ruse circula un slogan asemănător clasicului slogan din Imperiul Roman care seda mulţimea cu pâine şi lupte cu gladiatori: „Pământ, pace şi pâine!”. Contextualizânt prezentului românesc, acest slogan seamănă în spiritul său cu oferta demagogică de guvernare propusă recent pe sticlă de cuplul politic Geoană-Voiculescu.
În Rusia anului 1917, s-au modificat condiţiile sociale ale ruşilor simpli după formarea noii forme de guvernare? Nu! Dimpotrivă.
Credeţi că revenirea la guvernare a PSD-ului fie ea şi sub masca unei alianţe ar schimba în sens constructiv situaţia socială sau economică a României? Personal cred că nu.
Actualul Partid Social Democrat (PSD) a avut inspiraţia de a repeta în sens invers istoria transformării denumirii partidului politic existent în fosta URSS.
Rusia a realizat modificarea Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR) în Partidul Comunist din toată Rusia. La noi, Partidul Comunist Român (PCR) şi-a modificat înfăţişarea după 1989 în PDSR, ulterior în actualul PSD, din culoare roşie într-una albastră şi invers, din culoare albastră în culoarea politică roşie de provenienţă rusească.
Presupunând că i-am alege pe foştii contractanţi ai puterii în România de după ’89, ce încredere mai putem acorda PSD-ului? Cum am mai putea vota reprezentantul stângii româneşti, care, a început şi continuat cu stângul pasul evoluţiei României prin lichidarea industriei româneşti ce a culminat cu vânzarea Petrom-ului? Probabil doar în ipostaza unor persoane amnezice şi infantile. Altfel, imposibil, fiindcă România se poziţionează în prezent într-un moment de răscruce economică, socială sau politică şi nu-şi mai permite rolul de cobai, un nou experiment conducând ţara pe culmile disperării iar viaţa la nivelul paroxismului cioranian.
Trăind în oceanul îngheţat al realităţii cotidiene pe care plutesc diferite iceberguri cu etichete reprezentative poziţiei ocupate, mă gândesc la încălzirea globală care, se pare, va avea un efect pozitiv dacă va afecta sfera socială sau politică prin topirea zidului de gheaţă care, odată topit, ne va ajuta să vedem clar realitatea ce se doreşte a fi schimbată odată cu alegerile parlamentare din toamnă.
