Într-o Românie care stă prost la capitolul împrumuturi, în sensul că procentul românilor creditori a devenit exagerat, Banca Naţională a României (BNR) s-a sesizat, impunând băncilor noi politici de acordare a creditelor. Cu toate acestea, unele bănci precum Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) speculează clienţii „fideli” (care, asemeni mie, şi-au achitat ratele unui laptop, spre exemplu) în încercarea de a face slalom printre măsurile BNR şi de a face daatori vânduţi băncii persoanele flatate de ofertele irezistibile.
BRD abordează agresiv potenţialii clienţi propunându-le carduri gata încărcate cu milioane de lei vechi cu promisiunea şi capcana creditului „fără dobândă” şi plasa „data scadentă” într-un viitor îndepărtat cu fizionomie mitologică ce parcă nu va veni niciodată şi nici că va trebui să mai plăteşti. Apoi, ca după un somn în care ai visat frumos, te trezeşti că nu ai înţeles prea bine oferta acceptată, că de fapt ai semnat şi ce scria la subsol, după câteva steluţe pe care nu le-ai băgat în seamă şi socoteala ta se strică, tu fiind nevoit să plăteşti cât nu face.
Am fost contactat telefonic de o doamnă/domnişoară din partea BRD, cu un tupeu made in Bucharest, ce nu pricepea combinaţia de cuvinte în limba română: „nu mă interesează”. Am fost nevoit să repet această formulă pentru a fii înţeles şi lăsat în pacea lipsei de datorie financiară către bancă. Cel mai probabil, pe cucoana cu pricina nu o interesa că nu doream respectivul card dorind de fapt să-şi atingă targhetul cu orice chip pentru un salariu ala Capitală şi pentru a-şi putea cumpăra o nouă pereche de pantofi cu toc – deoarece acest tip de încălţăminte face parte, dacă nu ştiaţi, din vestimentaţia de serviciu obligatorie.
Vânzătoare a dependenţelor financiare, banca, trăieşte şi ea în epoca consumerismului de început de secol XXI alături de supermarcheturile care îţi promit produse scumpe la preţuri ieftine şi te trezeşti că ai cumpărat produse ieftine la preţuri scumpe, nemairămânând cu aproape nici un leu în portofel – trăiască seducţia!
Într-un context de inducere al nevoilor nesolicitate, banca, prin serviciile ei atât de atractive pentru produce dependenţi ai ghişeelor ei la care se stă la coadă ca în perioada comunistă la pâine sau lapte, e necesar să devenim mai rezervaţi la a muşca momelile frumos cosmetizate şi ornamentate cu intenţii bune.
Nu în ultimul rând, să devenim independenţi NU DEPENDENŢI!
Etichete BNR, BRD, Bucureşti, carduri, clienţi, credite, himere, telefon, Vânzătoare
