După cum bine spunea cineva (”neinfectat de comunism”) pe blogul lui Mihnea Georgescu, azi ar trebui declanşată o zi de doliu naţional:
“este ZI DE DOLIU NATIONAL a democratiei romane !
_
zi in care PUTEREA POLITICA A LUAT DECIZIE JUDECATOREASCA !
_
SEPARATIA PUTERILOR IN STATUL DEMOCRATIC A PRIMIT O GREA LOVITURA !
_
Parlamentul FACE si treaba Justitiei !!!!!
DESI IN CONSTITUTIE SCRIE CLAR CA ACEST ROL TREBUIE SA II REVINA DOAR JUSTITIEI !
_
cu ce drept hotarasc niste parlamentari TOT pentru niste parlamentari VINOVATIA SAU NEVINOVATIA !?!?!
de cand un parlamentar este judecator?
de cand un parlamentar trebuie SA JUDECE daca cineva trebuie urmarit sau nu ??? ASTA NU TREBUIE SA O FACA PROCURORII ?
_
UNDE ESTE SEPARAREA PUTERILOR IN STAT ?????
ACEST PRINCIPIU IMPORTANT AL DEMOCRATIEI ??”
De fapt, ortodocşii ar putea face o slujbă de pomenire Democraţiei româneşti ce a decedat demult. Pt. că ceea ce e acum nu e democraţie. Un indicator fundamental al democraţiei este acela referitor la corespondenţa dintre voinţa societală şi decizia politică, realitate care este departe de a prinde viaţă.
Etichete Adrian Năstase, doiul, doliu, Miron Mitrea, naţional
august 28, 2008 la 9:56 am |
Strigator la cer ce se petrece in parlamentul Romaniei. Nici nu stiu daca o sa merg la vot. Mi-a placut totusi cum punea problema Cristian Tudor Popescu intr-un editorial la ‘Gandul’. Raspunsul la intrebarile “de ce?”, “cu ce drept?” – pe care ni le punem si noi, e simplu. Frica. “Frica animalică de a da la un moment dat ochii cu procurorii. Dimensiunile acestei frici paralizante dau seamă despre mărimea roiului de muscoi pe căciulă, de numărul morţilor din dulap, de cantitatea de necinste şi hoţie, precum şi de sumele enorme de bani adunate sub cupola Parlamentului.” Spre deosebire de ce spun altii, eu chiar cred ca emigrarea ar fi o solutie. Nu pentru toti, evident. Pentru tinerii care vor sa se ‘lanseze’, sa inceapa de la 0, dar intr-un sistem in care justitia functioneaza, in care economia tarii le-ar permite sa poata spuna intr-un final: “s-a meritat.” Emigrarea nu mi se pare nici pe departe un gest de lasitate. Nici macar de disperare. Mai degraba de responsabilitate.
)
Cat despre situatia din tara, cu tot optimismul, nu cred ca se va mai reveni vreodata pe linia de plutire. Cu atat mai mult cu cat “ascensiunea” pe culmile democratiei demult a incetat sa-si urmeze mersul, deci batem pasul pe loc. Parca nici generatiile astea nu se mai schimba o data.
Sa traiti bine..
august 28, 2008 la 5:37 pm |
Aşa e Eunice, e strigător la cer.
Emigrarea? Hmmm. Delicat subiect. Intra statul român în colaps pt. că nu o să mai fie dorţă de muncă oe anumite domenii. În construcţii se simte…
august 29, 2008 la 10:40 am |