Dimineaţa şi-a deschis ochii somnoroşi, adânciţi într-un colţ al ţării în care nu am fost vreodată: la Sighet. Pe tren am înmormântat timpul lecturând din Republica absentă a lui Daniel Barbu şi aţipind în reprize timp de câteva ore – să fi fost vreo patru?
Dacă ajungeţi în Sighet, să nu omiteţi vizitarea Memorialului. Mai exact, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet. Memorialul reprezintă o fostă închisoare construită în anul 1897 care a jucat un rol de detenţie pentru foştii deportaţi ai U.R.S.S. (după 1945), loc al detenţiei pentru studenţi, elevi sau ţărani din Maramureş. De asemeni, acest loc a reprezentat un loc în care au fost închişi mai mult de o sută de demnitari din ţara noastră, fie că vorbim de persoane ce au avut rol de ministru, academicieni, jurnalişti, politicieni, istorici, economişti sau academicieni. Nu în ultimul rând, acest penitenciar a fost locul în care au fost închişi feţe ale Bisericilor Greco-Catolică şi Romano-Catolică. Acest penitenciar a fost un loc de exterminare a vârfurilor din România.
Astăzi, Memorialul reprezintă un obiectiv turistic al acestei zone, un complex în care fiecare fostă celulă de detenţie reprezintă acum un muzeu reprezentativ.
Voi lăsa fotografiile următoare să vorbească:
Următorul citat îl dedic lui Ion Iliescu:
De apreciat este faptul că o celulă este dedicată şi vârfurilor neoprotestante. Unul din neoprotestanţii de marcă a fost Richard Wurmbrand:
O altă celulă a acestei închisori este dedicată poeziei compuse în teroare:
V-ar plăcea să mă vedeţi aşa?
La 20 km de Sighet se află ceva unic în lume: Cimitirul Vesel de la Săpânţa.
Parcă seamănă cu Băse’ al nostru nu-i aşa, crucea de mai sus? Apropo: oare cum ar arăta crucile liderilor noştri politici dacă aceştia ar fi înmormântaţi aici? Ar contrasta probabil cu albastrul celor de aici, deoarece fiecare lider ar avea o cruce portocalie, roşie sau verde. Ar ieşi o imagine de ansamblu ce ar face obiectul estetici urâtului nu-i aşa?
În acest loc ai impresia că nu te afli într-un cimitir, că aici nu sunt îngropaţi morţii acestuit meleag, ci, aici sunt cruci de aducere aminte a localnicilor plecaţi pentru o vreme într-o altă lume la care ceilalţi nu au încă acces, urmând să revină pentru a-şi revedea apropiaţii. În acest cimitir ai spune că sunt cruci care fac obiectul unui Afişier local în care fiecare anunţ îşi are propria cruce pe care s-a memorat într-un lirism al comicului ceea ce a fost reprezentativ pentru cel ce a murit şi a fost îngropat.
Etichete cimitir vesel, jurnal, memorial, sapanta, Sighet
