Mi-ar plăcea să fiu mereu lângă tine,
să uiţi de tristeţea cu bocet, de tot…
de plânsul ce naşte suspine în rime…
surâsul să-ţi fie unicul rod.
-
Mi-ar plăcea să fiu mereu lângă tine,
să-ţi fiu răsăritul de soare mereu,
apusul să-ntârzie să vină la tine
ca moartea cu pasul rece şi greu…
-
Mi-ar plăcea să fiu mereu lângă tine,
asemeni luminii din raza de soare,
ca apa ce curge mereu din izvor,
sau pigmentul prezent intens în culoare.
-
Mi-ar plăcea să fiu mereu lângă tine,
dimineaţa devreme după seara de vis,
şi seara să fi tot timpul cu mine,
stea de pe ceru-mi vieţii nestins.
-
Mi-ar plăcea să te am mereu lângă mine,
primăvara când totul revine la viaţă;
şi toamna când viaţa-ar muri şi în tine,
sau iarna când îngerii toţi sunt de gheaţă.
-
Mi-ar plăcea să te am mereu lângă mine,
jumătatea de inimă ce bate cu-a mea,
iar când va-nceta odată… să bată în tine
şi-a mea să-nceteze în clipa acea.
iulie 8, 2010 la 8:23 pm |
Frumoase poeziile tale…într-adevăr eşti un visător, şi visezi frumos.
noiembrie 10, 2011 la 8:27 pm |
Imi polace aceata poezie!