La ceas târziu de seară…

…îmi arde de politikie…

Despre PDL vreau să scriu, pe scurt. Despre partidul a cărui realitate contrazice vorbele locomotivei sale, că iarna nu-i ca vara. Ba este! Asta fiindcă partidu’ se află în cădere liberă pe treptele alunecoase ale unei scări, trântindu-se la vale ca o ladă goală şi hodorogită şi luând la rând multe trepte de-odată (ce trebuie numaidecât să urci?),  de când cu Boc care face POC şi mai ales de când cu Ritzi asta, Ministresa Tineretului şi Sportului ce a băgat cu bormaşina uzată a falimentului în stil italiano-bolşevic o gaură bunicică în bugetul României. Ei… ce să faci dacă e nevoie de bănuţi? Fiţele, necesităţile feminine emancipate şi aerele costă…

Urez PDL la mai mic şi să nu ne mai auzim niciodată cu ei la guvernare!

P.S. … şi nici cu Băse… la Cotroceni…

Etichete Emil Boc, Monica Iacob Ritzi, PDL, Traian Băsescu