Cu aproximativ doi ani în urmă scriam despre o Dacie Break abandonată în vecinătatea Parcului Herăstrău din Capitală. O asemănam cu Romania. Ba nu! O identificam chiar cu ţara noastră. Era neglijată, în paragină, abandonată şi vizibil afectată. Direcţia îi era distrusă. Astăzi doresc să scriu despre mocăniţă. Despre acel tren folosit pentru plimbarea turiştilor pe o linie izolată de celelalte linii pe care (încă) circulă trenurile de marfă sau de călători.
Între podul principal (ce face legătura între Transilvania şi Bucovina) din Gura Humorului şi Parcul Ariniş din aceeaşi localitate amintită, a fost amplasată o cale ferată cu ecartament inferior celorlalte căi ferate obişnuite şi pe care circulă o mocăniţă cu două vagoane. Citesc că locomotiva e fabricată în Germania în anul 1917 şi aflu că aparţine unui austriac. Vagoanele sunt ticsite cu „călători” de diferite vârste. Uşor agitaţi, aşteaptă momentul în care locomotiva va şuiera şi garnitura de tren se va urni din loc. Este ceva de aşteptat. Este decembrie. Este iarnă. Este frig. Mocăniţa nu prinde mai mult de 20-25 km la oră. Fumul e gri, dens şi iese maiestuos din furnalul înălţat peste orice parte componentă a locomotivei. Cum scriam mai sus, mocăniţa porneşte de la pod, se îndreaptă spre Parcul Ariniş, întoarce, revine spre podul de la care a pornit, schimbă sensul şi povestea se repetă din 30 în 30 de minute. Iniţial mi-am dorit ca mocăniţa aceasta să fie România. Măcar de-ar înainta în ritmul cu care se târâie mocăniţa asta. Dar nu, ah… nu departe de capătul de linie al acesteia e o altă mocăniţă. Staţionară. Încremenită. E mai mare ca cea pusă în circuit. O identific cu România şi cu orgoliul unui anume Emil Boc infatuat de măreţia ţării şi mai ales de realizările sale dar nepăsător… de staţionarea ţării sale, de încremenirea ei în proiectul ieşirii din crize… În unicul vagon al mocăniţei înţepenite sunt mese şi scaune, semn că România se conduce sub influenţa băuturilor alcolice şi lipseşte poliţia rutieră pentru a anula permisul conducătorului aflat în stare de ebrietate.
Una peste alta e bine. E bine că avem mocăniţă, că în centrul oraşului s-a aprins instalaţia bradului şi putem să ne distragem atenţia de la problemele existenţiale ce nu se rezolvă nici măcar în ritm de mocăniţă.
