Este dificil de crezut că m-am îndrăgostit la 7 ani. Și totuși, s-a întâmplat. Nu mint. Era un chip brunet, cu o siluetă slabă, dar iute. Era colega de bancă. Se întâmpla în clasa întâi. Pentru ea am simțit primii fluturași inocenți în stomac ce fâlfâiau puternic cu aripile lor albe și contururi roșii. Era o noutate pentru mine. O trăire intensă ce-mi invada lăuntrul, mă copleșea și mă deconecta de la real. Nu rețin cauzele, dar știu că fluturașii din stomac s-au transformat în lilieci hidoși. Astfel, chestiunea cu colega de bancă s-a schimbat: ea a rămas, în urma unui conflict materializat prin împroșcare cu cerneală, mediat de învățător, doar o colegă de clasă…
La 16, 17 sau 18 ani mi-am lăsat fluturașii să facă febră musculară aiurea, dând din aripi pentru niște ființe ce au rămas indiferente la ce simțeam eu. Trebuie să recunosc că la aceste vârste eram un tip naiv, ce trăia viața cu o intensitate și o sinceritate maximă, moartea mamei, pe când aveam doar 17 ani, reprezentând pentru mine un moment dramatic peste care am trecut cu bine.
În primul an de facultate eram îndrăgostit de o studentă la medicină. Se întâmpla în anul 2002. Am fost prieteni, într-o relație rece, legalistă, din care ea a ieșit din motive ambiguu conturate, pentru ca, doi ani mai târziu, să mă îndrăgostesc de o colegă de facultate cu care am trăit o idilă plăcută, relativ scurtă, până în ziua în care ea renunțase…
Astăzi am început să cred că iubirea erotică este o utopie. Că, de fapt, majoritatea fetelor se îndrăgostesc condiționat. Nu mai au curajul să se îndrăgostească sau să răspundă unui băiat simplu, fără a adresa întrebări suplimentare, legate de statutul lor material. Sau, poate, nu mai au puterea să se îndrăgostească.
Cred că mai pot să mă îndrăgostesc. Nu cu forța pe care o aveam în copilărie sau în adolescență. Fluturașii mei nu mai au vigoarea de altădată. Acum aplic tactica feminină. Nu mă mai îndrăgostesc decât atunci când văd că se merită iar persoana de lângă mine e dispusă să-și lase fluturașii să dea din aripi în apropierea mea.
Etichete: 18 ani, 7 ani, îndrăgostire, eros, fata, fluturi, lilieci, mama, moarte, sens, utopie, viaă

noiembrie 2, 2011 la 4:37 pm |
Buna Cezar, azi am descoperit blog-ul tau (cautand pe Google despre “suflet”
). Imi place cum scrii. Keep going!
Bafta
noiembrie 2, 2011 la 4:57 pm |
Mulțumesc de apreciere și încurajare, Roxana.