Mai există dragoste și acceptare în această lume? Dacă până la 28 de ani nu ai experimentat dragostea și acceptarea reală a unei femei (chit că ai fost căsătorit), cele două ți se par ușor utopice. Te întrebi dacă pot exista și în viața reală, nu doar expuse artistic în cărți, reviste și filme îmbibate cu romantisme ce stârnesc lacrimi, surâse și invidie. Am depășit stadiul dorinței de a fii acceptat cu orice preț, de a mai fi cameleonic. La ce bun? Are vre-un sens să joc teatru? Îmi surâde ideea de a fii acceptat și iubit așa cum sunt, fără a încerca să fiu altfel decât sunt. Este relaxant să fii tu însuți, în propria-ți piele, fără a te chinui să fii alt personaj: unul pe placul tuturor. Provocarea e aceea de a găsi persoana care mă poate accepta și iubi așa cum sunt și a mă ajuta să fiu cum își dorește…
Etichete: 28, acceptare, ani, cărţi, căsătorie, divorţ, dragoste, filme, invidie, iubire, lacrimi, piese, provocare, reviste, romantism, surâse, teatru, utopie

martie 2, 2012 la 3:38 pm |
E bine si cu tine insuti dar o relatie va desface unicul si-l va metamorfoza in unica care se gaseste in ea. Asa iti vei pierde unicitatea ca sa devii unic “voi”.:))