Sunt undeva în Banat. Aproape de orașul unde s-a dat startul loviturii de stat din decembrie 89. Seara aceasta am încălțat, pentru prima dată, o pereche de patine. Am început timid, să mă mișc pe gheața luminată de reflectoare. Nu am avut emoțiile de altădată ce mă inundau când încercam să experimentez ceva nou, chit că erau destule guri căscate pe lături. Dar, nici nu am fost lipsit de emoții. Puține, ce-i drept.
Căzături? Nu multe. Trei la număr. Nu au fost căzături dure, de la doi metri. Cam de la un metru înălțime, în încercarea de a nu cădea. Au fost ceva mai multe tentative de a cădea, salvate de recâștigarea poziției verticale.
P.S. Acum încep să înțeleg munca pe care o depun un Evgheni Plușenko, sau cuplul Elena Beresnaya și Anton Stikarolitze…
Like this:
Etichete: Anton Stikarolitze., Banat, căzătură, Elena Beresnaya, Evgheni Plușenko, experiență, gheaţă, patinaj
decembrie 27, 2011 la 5:46 pm |
E bine ca ai avut curaj sa patinezi. Eu n-am mai pus patine in picioare de vreo 15 ani. Mi-e dor de patinoar,dar nu stiu de ce, am impresia ca am uitat sa patinez pe gheata.