De ieri a început Examenul Naţional de Bacalaureat.
Stimaţi elevi ce susţineţi BAC-ul, vă urez succes! Fiţi voi înşivă! Daţi tot ce puteţi la aceste probe. Nu vă daţi bătuţi de subiectele la care nu le faceţi faţă. Nimeni nu le ştie pe toate.
La final, o dedicaţie în versuri, o epigramă compusă de Romeo Petraşciuc:
“Nu disperaţi la corigenţe,
admiteri, Bac sau diferenţe,
căci fie vorba nu ştiu cui,
se dă vârtos Cezarului!”
Datorită vouă, celor ce îmi citiţi blog-ul, am acumulat până în prezent un număr modest de 5551 vizualizări. Mulţumesc şi vă urez lectură plăcută în continuare!
Am făcut o promisiune şi nu pot decât să-mi onorez promisiunea. I-am promis doamnei pe care am abordat-o seara aceasta la Dineul oferit de Autorităţile române pentru mass-media, că am să scriu… Asta fiindcă nu am primit şi nici nu voi primi nici un pool card – acea acreditare suplimentară necesară pentru a ţi se permite accesul ca jurnalist la una sau mai multe din lucrările summit-ului.
Sunt supărat pe diplomaţia josnică uzată de cele două fiinţe feminine responsabile de acreditarea suplimentară (mă refer la doamnele Alina Coca şi Andreea Cotoc, nu de alta, dar, dacă o să aveţi de a face cu ele să ştiţi cu cin e aveţi de a face…), diplomaţie care este în ultimă instanţă o inducere în eroare, “un fals intenţionat” ca să-mi citez unul din scriitorii preferaţi - Gabriel Liiceanu.
M-a revoltat şi faptul că în prima zi de summit am vorbit cu una din ele, nu mai scriu numele că o să înceapă să se creadă VIP şi am înţeles că acreditările suplimentare se obţin doar pentru ziua curentă iar azi amdiscutat cu un jurnalist care avea 3 acreditări obţinute pentru ziua de mâine!!!
Astăzi, ca şi ieri am fost discriminat şi ţinut la periferia evenimentului numit Summit-ul NATO. Din discuţiile avute cu alţi jurnalişti de presă scrisă am aflat că şi ei au fost discriminaţi.
Singurele sesiuni la care am avut acces au fost conferinţele de presă la care am putut să-i ascult pe Jaap de Hoop Scheffer - Secretarul General NATO, Angela Merkel - Cancelarul Germaniei şi Nicolas Sarkozy - Preşedintele Franţei (care au ţinut o conferinţă de presă împreună), Călin Popescu Tăriceanu, Ban Ki Monn (Preşedintele ONU)- ce a fost într-o altă conferinţă de presă împreună cu Secretarul General al NATO şi Preşedintele Afganistanului - Hamid Karzai.
Am extras ideile importante enunţate în cadrul acestor conferinţe de presă.
Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, în conferinţa de presă a subliniat includerea Ucrainei şi a Georgiei în Organizaţia Nord Atlantică, ţări cu care NATO va începe discuţiile la nivel înalt. Ţara care nu va fi inclusă în NATO este Macedonia, până când nu se va rezolva problema denumirii oficiale a statului.Secretarul General al NATO a amintit şi trei zone de interes pentru NATO, referindu-se la securitatea energetică, managemntul infrastructurilor şi evoluţia Organiţaţiei Nord Atlantice. De asemenea, Scheffer a amintit şi de Arhitectura de securitate pe care NATO trebuie să o construiască prin ridicarea scutului anti-rachetă.
În conferinţa de presă la care au vorbit Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy,
Cancelarul Germaniei a amintit de interesul NATO privind extinderea, materializată în cadrul acestui summit cu acceptarea în rândul aliaţilor a doi membri noi: Albania şi Croaţia. Macedonia fiind probabil acceptată cu ocazia unui alt summit.
O afirmaţie interesantă a Angelei Merkel a fost aceea în care Cancelarul afirma că: „Rusia nu are dreptul să ne dicteze cine să fie membru sau nu.”
Din discursul lui Sarkozy reţin că acesta sublinia cele trei aspecte comune pe care Franţa le împărtăşeşte cu Germania, din care reţin cel referitor la obiectivul numit Afganistan şi ceea ce vor intreprinde cele două state, anume, prin a întări trupele militare trimise în statul afgan. Un alt aspect comun al celor două state se referă la extinderea NATO.
Cel mai condensat discurs a fost cel al lui Călin Popescu Tăriceanu într-o conferinţă de presă în care a rezumat lucrările summit-ului până în prezent.
Prim Ministrul şi-a structurat discursul, aşa cum a spus-o chiar el, prin a oferi câteva remarci.
S-a referit la lărgirea NATO ca o soluţie pentru o Europă mai sigură şi ca un rezultat al prezentului summit.
CPT a felicitat Albania şi Croaţia pentru primirea invitaţiei de includere în NATO continuând să amintească cazul Macedoniei ce va fi susţinută pentru acceptarea în NATO după rezolvarea problemei cu numele oficial al statului.
În înţelegerea lui CPT, summit-ul de la Bucureşti a „reconfirmat rolul important al României în progresul european.”
NATO salută intenţia de aderare a Georgiei şi Ucrainei cât şi a reformelor democratice al acestor ţări.
CPT a amintit problematica energetică şi cea a scutului antirachetă ce au fost discutate.
Afganistanul nu a fost omis din seria de remarci, premierul afirmând că ţara noastră va susţine acest stat acceptat în NATO.
În concluziile sale, CPT a subliniat că acest summit a oferit multă vizibilitate ce a fost aţintită asupra României.
Ultima conferinţă a fost aceea în care atenţia s-a focalizat asupra Secretarului General al NATO, Preşedintelui Afganistanului şi cel al ONU. Fiecare din cei trei a susţinut cauza afgană, întărirea securităţii acestui stat cât şi reconstrucţia lui.
Cu o întârziere de câteva zile, îndrăznesc să scriu şi eu că a venit primăvara! Că natura a revenit la viaţă.
Florile din pomi au înflorit pentru a saluta natura şi pe noi, noi, cei care avem restanţe la capitolul ieşit în aer liber!
Natura a înviat deschizându-şi cavoul universului pentru a daansa din nou asemeni unei prinţese îmbrăcate în haine de gală cu noi, pe muzica dictată de portativul Primăverii lui Vivaldi.
Noi unde suntem? Cum suntem?
În natură a venit primăvara! În viaţa noastră încă este toamnă sau iarnă?
Primăvara vieţii noastre a venit sau a întârziat să apară?
Unde suntem? Suntem în prezent sau am rămas cu un anotimp, două, în întârziere?
Vladimir Pustan, un pastor neoprotestant pe care l-am ascultat aseară la Sala Polivalentă din Bucureşti ne încuraja să ieşim afară pentru a admira explozia de flori ce au înflorit pe ramurile pomilor treziţi la viaţă. Să lăsăm singurătatea şi lumea virtuală a internetului! Florile sunt mai frumoase în natură, spunea el, decât pe monitorul unui calculator.
Dacă primăvara a întârziat să apară în viaţa însingurată şi tristă, cred că este timpul să ne abgradăm viaţa cu anotimpul prezent, cu primăvara, să nu mai trăim în trecut, asemeni unor nostalgici trişti şi visători cu visele ronţăite de clipele cârcotaşe şi aripile grele de oboseala existenţei noastre în care nu am mai experimentat o minune demult.
Haidem să ieşim în natură. Să lăsăm camera tristă şi ascunsă în care a rămas iarna sau poate toamna! Carpe diem! Să trăim momentul prezent! Haidem să savurăm aroma primăverii sau parfumul proaspăt al acestui prim anotimp al anului!
Haidem să ne rătăcim în natură, în parcuri şi păduri!
Haidem să admirăm cerul senin din timpul zilei şi al nopţii, gândindu-ne că dincolo de ceea ce vedem, există Cel despre care se spune că a coborât acum mai bine de 2000 de ani printre noi.
Haidem să facem ceva deosebit, ceva ce n-am făcut sau n-am mai făcut demult!
Haidem să haidem!
Cu versurile unei poezii ale lui Tudor Arghezi recitate de o actriţă şi-a deschis mesajul pastorul neoprotestant Vladimir Pustan la Sala Polivalentă, aseară, în prezenţa unui public majoritar tânăr. Cred că au fost peste 2500 de persoane prezente.
În continuare spicuiesc aspectele esenţiale ale mesajului său.
Pastorul Vladimir Pustan a vorbit despre singurătate, susţinând că aceasta, singurătatea, este cea mai întâlnită boală a tineretului de astăzi. Este boala nr. 1. Este boala care ne umple grădiniţele sau azilele.
Trăim teribil de singuri, singurătatea noastră de tip emoţional (atunci când ne moare cineva drag) sau de tip social este acompaniată de cea existenţială, cea în care suntem despărţiţi de Dumnezeu.
Am devenit o naţiune de înstrăinaţi. TV-ul ne-a transformat în oameni singuri, calculatorul ne împiedică să ieşim afară să admirăm natura, pomii ce tocmai au înflorit, să socializăm.
Băncile din parcuri şi biserici sunt goale pentru că oamenii sunt singuri.
În loc să ne căutăm pe noi, am ajuns să o căutăm pe Elodia! J
„Am devenit singuri pentru că de fapt şi la urma urmei nu-L avem pe Dumnezeu”.
„L-am scos pe Dumnezeu din şcoli, din casele noastre, din viaţa noastră şi nu am pus nimic în loc.”
„Trebuie să-L aducem pe Dumnezeu de unde L-am aruncat”
„Dar Dumnezeu nu se moşteneşte. Credinţa tatălui meu trebuie găsită personal. Dumnezeu nu are nepoţi decât fii.”
Pastorul Vladimir Pustan sublinia faptul că singurătatea este cauza alcoolismului, a dependenţei de droguri, a fumatului şi a persoanelor ce merg pe stradă cu căştile la urechi de „zici că-s marţieni” şi nu mai au cum să perceapă ce e în jurul lor.
Ne asemănăm cu aricii, avem prea mulţi ţepi şi nu putem să ne îmbrîţişăm pentru că ne înţepăm.
Cum se poate scăpa de singurătate?
Dacă societatea şi cei apropiaţi nu te înţeleg, Dumnezeu te înţelege. Isus înţelege singurătatea ta fiindcă şi El a experimentat momente de singurătate.
Dar Dumnezeu vrea să ne întâlnim personal cu El. Vrea ca să ne ierte păcatele şi vrea să avem o comuniune cu El.
