Puzzle existenţial

Şi vara cad frunze de toamnă.

Şi vara cad flori pe morminte;

Se-ngână ziua cu noaptea şi vara,

Mor ne-ncetat şi fiinţele sfinte.

- 

Şi-n biserici vin demoni la rugă

Şi-n biserici ispite ne smulg…

Suntem desertul Satanei fără lumină,

Ne cheamă Pământul născut mai demult.

 -

Poşta ne expediază scrisori de la Moarte,

E-mailuri sumbre ne-ntunecă zarea.

În colţul vieţii stă tristă iubirea,

Corabia noastră-o doboară mareea.

 -

Rămânem doar noi când ceilalţi nu mai sunt,

Rămân doar pomii scheletici când iarna ne prinde.

Singurătate de basm şi de coşmar renăscut

E tot ce mai suntem la sfârşit când ne stingem.  

Panoramă sufletească

De mult timp n-am mai făcut amor,

Să-mi contopesc fiinţa cu cerul şi pământul.

Lumina, ploaia, sau rătăcit un dor

Nu s-au întins în aşternut să mi se nască gândul.

-

De mult nu pot să scriu expresia aceasta: „doi”,

S-o fac sa prindă rădăcini de primăvară.

Ci doar idile ne-ncepute fară a lor culori

rămase-n minţi visând sub lună clară.

-

De mult trec anotimpuri de toamnă însetată,

Ce nu vor să-şi schimbe a lor straie mizere.

Închise primăveri şi-o vară-ntemniţată

Rămân în aşteptare sperând să nu dispere.

-

Tu poţi schimba lumina şi ploaia şi chiar dorul

Şi poţi să-mi ţii condeiul ce-ar scrie-n taină: „doi”.

Doar tu poţi în aşternut să-mi mai descrii amorul

Şi chiar primăvara să nască pentru noi.

 

 

Destrămare

Se risipesc petale reci de trandafiri,

iar anii noştrii ne părăsesc şi mor.

Vântul ne ia VISUL unei mari iubiri,

tu te-ndepărtezi şi iar îmi este dor…

-

Zădărnicia rozelor ce par acum trecute,

o mai păstrez în podul anilor trecuţi;

Te regăsesc pe tine cu braţe desfăcute,

acum cu paşi în fuga cu călcâi desculţi.

-

Alergi de mine dar ţi-ai schimba tot drumul

pentru-a veni la mine, să fiu eu cel ce ESTE…

Curând se va sfârşi din roze tot parfumul

iar tu mai storci deşertul plin cu ce nu este.

-

Curând va trage funia clopotelor imense

tăcută ieri şi azi, trista Amintire…

Cu zgomot de sirenă urla-vor zile stinse

ce plâng în drama noastră din IUBIRE.

-

Atunci se vor deschide trape de trecut,

când nu vei mai trăi decât c-un suflet stins.

Vei urla în tine căci tu nu m-ai crezut

că te-am iubit, tardiv, dar fiv-oi stins.

Din fluxul amintirii

Eşti prezentul continuu al iubirii mele târzii

Şi CLIPA mult aşteptată ce-ntârzie să vină.

Nu pot trăi fără tine şi te mai aştept ca să vii

Până tot ce EXIST nu se va preface în tină.

-

Au trecut anotimpuri destule de când

Nu mai suntem (părere de rău) şi tot plâng;

De mult timp te iubesc, sărăcit, în eter

Căci nu eşti… şi iarăşi cu totul te cer…

-

Lacrimile mele pustii mai cad pentru tine,

Dar nedorind moartea mea mi-o doreşti…

Căci fără iubire se moare, ştii bine –

Şi-asemeni: când nu-ţi mai e dat să iubeşti.

-

Ecourile mele de suflet se curmă,

În curând nu voi mai lăsa nici o urmă…

Rămâne povestea a doi tineri care-au iubit

Doar într-un anotimp al iubirii prea diferit?

-

Doar atât mai rămâne?! Nu vreau să cred!

Noi doi ne-am iubit în anotimpuri străine!

Întâi m-ai iubit tu şi-am urmat eu să repet

DRAMA pe care-o doresc sfârşită de tine.

-

Deci vino să fim ce n-am fost dar vom fi

Iubiţii nebuni de iubire şi dor.

Vino te rog, nu-mi voi mai permite-a greşi

TE VREAU LÂNGĂ MINE,

NU VREAU SĂ MOR.

Rugăciune

Orbeşte-mi Doamne ochii mei ai firii

ce sunt întunecaţi fără a Ta lumină;

zdrobeşte-n mine fiinţa neiubirii

şi ne-ncetat zideşte-mi-o pe cea divină. 

Nu mă lăsa te rog singur să mor

de voi mai fi cândva lăsat pustiei;

şi nici lipsit atunci de al tău dor,

spre poarta nevăzută-a veşniciei. 

Nu Te uita la mine când plâng de neiubire,

nici când mă zbat în gol, de asta mi-e spre bine.

Doar acoperă-mă cu aripile Tale de iubire

să ştiu când n-am pe nimeni, că te am pe Tine.

Rugăciune

Adrian Năstase Preşedinte???!

Adrian Năstase, Preşedinte?  Adrian Năstase, Preşedinte!E dictonul ce-ar mai sparge-un dinteAl celor ce-s săraci, rămaşi fără măseleŞi-a celor de prin mărginaşe cartiere. Adrian Năstase Preşedinte?!Vă rog, lăsaţi pustiul de cuvinte!Mai bine fiv-a cel doar de sorginte,Adevărat, Băsescu, Preşedinte! Adrian Năstase, Preşedinte?!Cuvinte goale scoase din morminte,Ce au murit pe vremea victoriei lui TraianŞi spulberate fi-vor de cel cu sânge de roman. Adrian Năstase, Preşedinte?!Doar de-or vota prea mulţi copii la minte!Altfel, din nou Băsescu Traian să ne conducă,Căci nu e ca Năstase… laş, şi pus pe fugă!  Adrian Năstase, Preşedinte?Vă rog, nu scrieţi greşit istoria.Lăsaţi istoriei paginile sfinteŞi deplin lui Băse să-i fie victoria.      

Sătul de fiţe

M-am săturat de fiţele-ţi brunete

şi de mişcări cochete cu aere de gală;

Ochii mei sătui de zâmbete şirete

aşteaptă declanşarea căinţei cu sfială…

 

 

 

M-am săturat de soarta privirilo-ţi deşarte

ce-şi rătăcesc surâsul prin deşertul vieţii;

Trec în zadar şi clipele pierdute-apoi departe,

când nu respiri iubirea pe suprafaţa gheţii.

 

 

 

M-am săturat de farse cu nuanţe de amor,

de rozul tău mai fad, bolnav, de neiubire;

Îneacă azi trecutul şi „te doresc” în clor

nu-ţi mai juca iar farsa „Îmi doresc iubire”.

Astăzi sunt bolnav

Azi sunt bolnav şi nu mă am pe mine

Sunt trist şi umblu cu umbra mea prin lume;

Am consumat lumina dar te aştept pe tine

La geamul vieţii mele, fiinţă, fără nume.

 

Azi sunt bolnave rotiţele uzate ale vieţii mele

Şi nu le mai pot roti aşa uzate-n mine.

Nu mi-a rămas decât rutina roţilor mai grele

Şi ele azi, blocate, nemaidorind un mâine.

 

Azi sunt bolnav de-abinelea cu tot

Dar n-am tras încă podul de la malu-mi sfânt

Uşa suferinţei e deschisă şi-aştept rod

Asemeni unor scoici ce secretă perle în adânc.

 

Azi sunt bolnav şi nu doriţi să mă-nţelegeţi,

Nici nu-mi cumpăraţi balsam, pentru neiubire.

Vă rog, o lumânare, acum să îmi aprindeţi

Să vă mai văd, romantic, să mai respir iubire.

 

Azi sunt bolnav şi-odată, iar, cu mine

Trântit la pat e Universul în care mă certaţi.

Sunt bolnav căci nu te-am găsit pe tine

Iar anii-n neiubire vor trece reci şi regretaţi

O pasăre căzută - iubirea

Ai doborât o pasăre cu tril şi cu viaţă,

născută prea tardiv pentru-a zbura spre tine;

zborul ei a eşuat spre-ntinderea de gheaţă,

iar pasărea mai geme întinsă lat în mine.

 

 

cezar pesclevei