Incredibil: două locomotive punând în mişcare un vagon?

Incredibil dar părea adevărat: două locomotive puneau în mişcare două vagoane în gara din Suceava. Combinaţia aceasta ciudată reprezenta, săptămâna trecută, trenul Suceava-Putna.

Preţul aparenţei şi al superficialităţii, anume eroarea, ar fi fost plătit de mine dacă nu eram curios să mă conving dacă ceea ce vedeam era şi baza iceberg-ului, nu numai vârful lui.

Discutând cu şeful de tren, am aflat că locomotiva posterioară aparţine companiei austriece Egger din Rădăuţi şi că vine tractată de la o revizie şi nu deţine dreptul să circule pe căile ferate ca şi locomotivă, putând fi doar tractată.

 

Am revenit

Dagi cititori,

Imi cer scuze pentru absenta mea din blogosfera. Promit sa revin in forta!!!

Radio Suceava. Live

Petrece acum LIVE alaturi de prietenii tai la <<< Radio Suceava >>> - (Dedicatii & Preferinte pe www.radiosuceava.ro sau ID YM:radiosuceavaonline) - [CLICK] - http://www.radiosuceava.ro/listen.pls - Da mai departe pls daca esti prieten adevarat .

Programul

duminica, luni, marti, miercuri orele:21- 23 >dedicatii

joi, orele: 20 - 22 emisiune hip-hop pe strada

duminica  de la 12 -14 - dor de folclor

Astazi ploua

Astăzi plouă.

Astăzi cerul plânge în locul meu şi spală acoperişurile maşinilor de lux cu bot de merţan sau Audi, dintre care nu îmi aparţine nici una. Lacrimile reci ale cerului de primăvară nu face discriminare, asemeni nouă, oamenilor şi spală vilele de prin Cartierul francez sau de prin Pipera dintre care, iarăşi, nu îmi aparţine nici una. Ai spune că ploaia e pentru proprietarii de maşini străine care economisesc 10 lei pe care îi pierd cei de la spălătoriile auto şi pentru cei ce au vile. Dar ploaia e şi pentru mine. Cerul plânge pentru că nu am încă un merţan şi o vilă în Pipera pentru a putea obţine o carte de vizită al vreunei domnişoare, că de altfel, it’s not possible…

Bine că plouă că eu nu mai vreau să plâng.

L-am visat pe Tariceanu si pe Basescu

În noaptea ce a trecut i-am visat  pe domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu. Nu reţin  contextul dar, ţin minte că cei doi erau la aceeaşi masă, la un scaun distanţă. Am schimbat câteva cuvinte cu dl. Tăriceanu şi m-am trezit.

Ah, Mihnea Georgescu, l-ai ucis pe Eminescu

Deoarece amicul meu Mihnea Georgescu l-a ucis pe Eminescu încă o dată pe blog-ul său, în articolul “Cum am devenit comunist” atunci când vorbeşte despre fiica sa exprimându-se că “Aş prefera ca fetiţa să înveţe Shakespeare, James Joyce, Thomas Mann la literatură, nu Eminescu, Slavici şi Creangă!” (Mihnea Georgescu) http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/02/06/cum-am-devenit-comunist/

Fiindcă asta e crimă naţională, e negarea şi îngenuncherea unei Valori Inestimabile cum a fost şi este Mihai Eminescu, i-am compus câteva catrene d-lui Georgescu. De fapt, asta i-a scris Eminescu d-lui Mihnea Georgescu. Acum să îl apere Shakespeare :

Cum l-ai putut ucide din nou, pe Eminescu,

lăsând în schimb pe stradă, slobod, un tiran?

Cum poţi să adori “licheaua” Iliescu

şi să te crezi român când eşti doar un golan?

Cum poţi să mai laşi pe stradă un Baraba

trecând atât de liber pe-a minţii tale străzi?

Cum l-ai putut ucide pe Hristos degeaba,

evreu care ţii Legea, aşa, pentru ochi verzi?

Cum ai putut priva un Nume, de lumină,

atunci când pus-ai Shakespeare în loc de Eminescu?

Cum poţi să-l ţii curat şi liber fără vină

pe cel al cărui nume, pătat, e Iliescu?

Cum ai putut, o Mihnea, astfel să te exprimi,

să-l umbreşti pe cel ce a adus lumina?

Cum poţi să-l preaslăveşti pe cel ce ne-a umbrit

şi poartă încă, neagră şi urâtă, vina?

O ştiu: în ale tale vene e sânge de evreu,

te-nvecinezi cu banca şi tot ce vrei sunt banii!

Dar de vei fi sărac şi iar îţi fi-va greu,

nu mai uita ce eşti… nu preamări golanii.

Mă vei regăsi

Mă vei regăsi în zorii dimineţii

în amintiri ce nu vor fi murit,

în clipe-ntunecate ale vieţii

care revin, mereu, fără sfârşit.

 

Voi fi atunci în centrul vieţii tale

chiar dacă-acum sunt doar într-un ungher;

vor străluci clipitele mai pale

mult mai aprins ca soarele pe cer.

 

Şi fără de iubire, vei şti atunci că viaţa

e-o realitate crudă ce trece fără sens,

cum trece iarna, când se topeşte gheaţa

iar răsăritul tău va fi apus prea dens.

 

Dar în zadar, căci roata vieţii mele

va fi rotită-atunci cu luni sau poate ani;

şi vei rămâne singură, rotind clipite grele

fără de iubirea dorită de mulţi ani.

 

 

cezar pesclevei

Iarna… ne face cu ochiul…

Astăzi, în Bucureşti, iarna s-a apucat să ne facă cu ochiul. În direcţia dorită de mine, am trecut prin parc şi ninsorea s-a înteţit puţin. Mi-am zis că probabil iarna crede despre noi că am uitat de ea. Şi ne-a mai cernut câţiva fulgi pufoşi de zăpadă. Nu a durat mult şi s-a oprit să ningă. Probabil i-am oferit iernii un feed back corespunzător; a înţeles că noi am înţeles că încă este iarna. Cine ştie când va mai începe…? 

cezarpesclevei’s Weblog › sunt unic şi irepetabil în istorie

cezarpesclevei’s Weblog › Dar vă rog… nu mă aşezaţi încă în vitrină, mai vreau să respir aerul din natură şi mai vreau să iubesc…

Ideea de a-mi elibera lumea din mine mi-a pus degetele sa comploteze

…si sa faca un blog. Blog-ul meu. Da ce? Numai voi sa aveti?