Epoca 666 se extinde!!! Încă un pas spre controlul total. Parlamentul a emis o lege de reţinere a tuturor datelor electronice din eter: e-mail, internet, telefon

Am preluat de pe http://www.calauzaortodoxa.ro/stiri/inca-un-pas-spre-controlul-total-parlamentul-a-emis-o-lege-de-retinere-a-tuturor-datelor-electronice-din-eter-e-mail-internet-telefon/

un articol foarte util de stiut. Redau articolul in intregime>

Dupa cum probabil stiti pe data de 18 noiembrie 2008 Parlamentul Romaniei a emis “Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice …”, lege care a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008:

CATEVA CONSECINTE (nu trebuie sa fi expert ca sa iti dai sema):

- incepand din 20 ianuarie, adica de maine, toti operatorii de telefonie fixa si mobila , adica ROMTELECOM, RDS&RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, ZAPP, etc. sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre TOATE CONVORBIRILE NOASTRE TELEFONICE: DE UNDE VORBIM, CU CINE (nr. de telefon si NUMELE SI ADRESA ABONATULUI), LOCATIA CELUI CARE ESTE APELAT, CAND SI CAT VORBIM;

- incepand din 20 ianuarie, adica de maine, toti operatorii de telefonie fixa si mobila , adica ROMTELECOM, RDS&RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, ZAPP, etc. sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre SMS-urile pe care le trimitem: DE UNDE LE TRIMITEM, CUI SI CAND LE TRIMITEM;

- incepand din 15 martie 2009, adica peste mai putin de doua luni, toti provaiderii de internet, adica RDS&RCS, ROMTELECOM, ORANGE, ZAPP, etc.sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre emailurile noastre: DE UNDE TRIMITEM EMAILUL, DATA SI ORA LA CARE NE CONECTAM LA INTERNET, CUI TRIMITEM EMAILUL(adresa IP si NUMELE SI ADRESA FIZICA A ABONATULUI), DATA SI ORA LA CARE NE DECONECTAM DE LA INTERNET;

- incepand din 15 martie 2009, adica peste mai putin de doua luni, toti provaiderii de internet, adica RDS&RCS, ROMTELECOM, ORANGE, ZAPP, etc.sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre NAVIGAREA NOASTRA PE INTERNET: CINE SUNTEM (NUME, ADRESA FIZICA SI IP-ul), DATA SI ORA LA CARE NE CONECTAM LA INTERNET, DATA SI ORA LA CARE NE DECONECTAM SI PROBABIL TOATE ADRESELE DE INTERNET PE CARE LE ACCESAM.

Tinand seama de cele de mai sus si constatand ca prietenii nostrii, colegii nostri de serviciu, rudele noastre, multe dintre fiintele pe care le iubim sau doar avem relatii conventionale cu ele, NU STIU DESPRE ACEASTA LEGE MIZERABILA, va propun sa trimiteti tuturor persoanelor din lista voastra de email sau messenger acest mesaj sau unul asemanator.

STIINTA INSEAMNA PUTERE si A STII SI A NU ACTIONA ESTE SUPREMA LASITATE.

Cred ca aceasta lege este revoltatoare si mai cred ca o mare parte din puterea ei se bazeaza pe faptul ca NU ESTE INCA LARG CUNOSCUTA. Noi putem sa o facem cunoscuta si cred ca aceasta este una dintre menirile noastre de ACUM: SA O FACEM CUNOSCUTA !

Gabi Dragan

In continuare este LEGEA 298/2008 , pe care am si atasat-o in format PDF:

Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008.

Continuarea la http://www.urbaniulian.ro/2009/01/19/putem-vorbi-de-un-atac-la-viata-privata-din-romania/

Cerşetori în noiembrie. Parlamentari din decembrie

Dan Puric vorbeşte în cartea sa, Cine suntem, despre demnitate. În înţelegerea sa, demnitatea se defineşte prin chipul omului în om – referindu-se la demnitatea umană şi chipul lui Dumnezeu în om – când face trimitere la demnitatea divină din ţesătura A.D.N.-ului sufletesc al fiinţei noastre.

Fiecare din noi ne-am întâlnit cu cel puţin un cerşetor. Sunt oameni care sensibilizează corzile sufletului nostru. Sunt fiinţe faţă de care ţi se face milă şi totodată te încearcă o uşoară stare de dezgust. Cerşetorii au pierdut pe drum, spre primul loc de cerşit, demnitatea. Şi politicienii, asemeni lor, au pierdut-o spre primul act de corupţie, nemaicontinuând să fie fiinţe umane, ci entităţi barbare, gândind campanii electorale a căror conţinut deţine foarte multă glucoză electorală, uşor gustată şi digerată de electoratul păcălit din nou, pentru a avea impact maxim. Românii au rămas şi vor rămâne doar cu impactul şi impresia. Era să uit: şi problemele care îi macină şi de care nu se va ocupa nimeni. Vorbele împletite frumos nu au putinţa, din păcate, de a rezolva problemele…   

În luna noiembrie cerşetorii obişnuiţi pe care îi întâlnim pe la colţurile de stradă sau în mijloacele de transport în comun au avut concurenţă serioasă. Nu au mai fost singurii milogi de pe piciorul de plai, de pe gura de rai pe care o împărţim cu toţii. Milogul-Concurent cerşetorului îmbrăcat în haine caricaturizante şi înjositoare a fost omul politic. Îmbrăcat „la patru ace” (care l-au înţepat cu siguranţă pe acela ce a gustat eşecul decembrist), s-a multiplicat în postere şi afişe bine realizate grafic, tipărite pe hârtie de bună calitate produsă din doldora de material lemnos tăiat cu nesimţire şi neruşinare din prea buna (ne)veghere a celor de sus, pentru a se imprima în mintea celor ce vor alege pe ce chenar vor pune ştampila în buletinul de vot. Diferenţa dintre primul şi cel din urmă tip de cerşetor este că, spre deosebire de primul, cel din urmă nu a avut (aparent) aşteptări financiare. A dorit doar voturile ’ălor mulţi şi proşti pentru a-şi (re)dobândi accesul la un scaun comod de parlamentar, poziţie excelentă pentru ca afacerilor pe care le manageriază să le fie bine în următorii patru ani,  rotiţele să se-nvârtă, să nu fie criză relaţională de nivel înalt, uşile necesare să fie deschise şi să rămână aşa. Promisiunile făcute în campanie vor rămâne doar nişte frumoase texte rupte din basmele nescrise ale României contemporane, texte ce vor persista pe biletele expirate cu care un de-acum actual senator sau deputat a avut acces la inima românului simplu doritor de schimbare şi care va rămâne doar cu dorinţa, cu profilul de visător şi privirea pierdută la poarta unei case dintr-un sat de-acum uitat de toţi, inclusiv de politicianul ce-şi va aminti de Gheorghe sau Măria abia peste patru ani (dacă cei din urmă vor mai trăi) când vor avea nevoie din nou de votul lor pentru a-şi continua cariera de parlamentar şi când alzheimer-ul său politic va înceta pentru moment iar el îşi va (re)aminti de drumul făcut cu patru ani în urmă la cei la care spera să îl voteze… şi l-au votat, dar…  

M-a surprins Adrian Năstase în această campanie care a păşit pe urmele lui Băsescu, în sensul însuşirii şi cultivării populismului ceva mai rafinat al primului în comparaţie cu cel de-al doilea. A avut succes, de-acum nimic de spus…

Fie că în mandatul trecut au dormit sau nu în Parlament, „cerşetorii” cei mai iscusiţi au reuşit să primească şi în acest an electoral voturile necesare validării lor în cele două grupuri de frecători ai mentei naţionale: senatorii şi deputaţii. De acum (re)aleşii pot să ne doarmă liniştiţi următorii patru ani şi să voteze prin ridicări maşinale de mână, condiţionate de stimuli diferiţi dar asemănători cu cei care determinau salivarea exemplarului canin din experimentul lui Pavlov. Vorba cuiva: „omu’ se naşte obosit şi trăieşte pentru a se odihni”. Parlamentarii sunt oameni, deci… nu fac excepţie. Dimpotrivă.

Oraşele României pe care le-am vizitat în perioada campaniei electorale, inclusiv Bucureştiul, semănau cu nişte imense expoziţii de portrete ce se recomandau a fi în poziţii favorabile pentru destinatar, naţiunea română, pusă în ipostaza de a-şi alege „reprezentanţii”. În spatele fiecărui portret se ascundea un om. Un om care promitea că va exista în Senat sau în Cemera deputaţilor pentru interesul şi problemele celor mulţi, grupaţi în masa de cetăţeni numită electorat. Am văzut şi portrete care garantau pentru alte portrete fără multă notorietate. Expoziţia aceasta citadină semăna excelent cu atmosfera unei galerii de artă imensă în care intri (aparent) fără să achiţi preţul vreunui bilet. Spre deosebire de ultima, preţul pe care l-am achitat pentru „cumpărarea” unui portret sau altul ne este încă necunoscut. Vom vedea aceasta abia după ce stimabilii aleşi de noi se vor îngrăşa din pâinea parlamentară iar bunăstarea românilor va evolua sau involua.

Cine ştie cât costă portretul parlamentarului portocaliu (PD-L), al celui galben (PNL) sau de factură bolşevică (PSD)? Cine ştie cât va costa (ne)atenţia celor ce au votat majoritatea parlamentarilor ce-şi vor da restanţele de exerciţii fizice (acum, prin ridicarea de mână) rămase neefectuate de la orele de sport la care au chiulit? De fapt, cred că fiecare culoare politică va costa enorm electoratul. Şi asta fiindcă am avut de ales în principal răul cu cel mai scăzut conţinut de nocivitate şi, paradoxal cu dorinţa de a trăi mai bine, am ales contrariul! Personal aş fi optat pentru PNL sau PD-L, în nici un caz pentru PSD. De ce nu PSD? Fiindcă această formaţiune politică nu s-a achitat nici de cea mai elementară datorie faţă de cei ce au ales-o şi nu doar atât: justificarea. Justificarea unei Românii preluate în situaţii promiţătoare şi conducerea ei în stadiul jalnic al neputinţei de a o mai schimba, de a-i trasa o direcţie constructivă din traiectoria deraiată în care se află. PSD nu ne-a justificat încă vânzarea pe NIMIC a României şi presupun că nici nu o va face! A uzat de fiecare dată sofisme şi argumentaţii vide în ceea ce priveşte starea ţării noastre! Asemeni, a încercat să şteargă TRECUTUL (atât de necesar spre a fi cunoscut, reflectat şi pentru a nu-l mai repeta cu toţii), prin ignoranţă, bagatelizare şi promovarea unei imagini de un fascinant ireal al intenţiilor, programelor sau obiectivelor incluse în vrăjeala redenumită „program de guvernare”.

În prezent ne aflăm în situaţia negocierilor politice. Fiecare formaţiune (în principal PSD şi PD-L) îşi foloseşte abilităţile şi poziţia pentru a încerca să se alieze cu PNL, intrând astfel la guvernare. Rămâne încă neclintită piedica marca Băsescu pe drum.

Trăind sub semnul combinaţiunilor politice, la final, sunt curios de culoarea/culorile politice ale următorului guvern. Oare ce culoare/culori va avea? Voi ce credeţi?

Băsescu DA, Tăriceanu BA

Dorind probabil creşterea capitalului electoral, locomotiva PD-L, Băsescu Traian a promulgat legea majorării salariilor profesorilor cu 50%. Altfel spus, a promulgat legea potenţialei ruinări a economiei României prin generare de taxe şi impozite mai mari, necesare pentru a face faţă creşterilor salariale. Astfel ar determina ca bunăstarea românului de rând, implicit a profesorului ce se vede astăzi cu salariul crescut, mâine, să scadă, banii primiţi în plus în fiecare zi de salariu ajungând să reprezinte într-un final pentru el doar maculatură made by Imprimeria Naţională şi atât.

Tăriceanu a replicat EXCELENT spunând în esenţă că NU este de acord cu decizia Preşedintelui. BRAVO! NOTA 10!

Tăricene, ai fost un Prim-Ministru în adevăratul sens al cuvântului!!!

Meriţi admiraţia şi consideraţia românilor!!!

L-am admirat enorm pe Călin Popescu Tăriceanu pentru hotărârea, sperăm fermă, de a nu executa ordinul căpitanului iresponsabil al vasului numit România, ordin ce ar încadra ţara noastră într-un labirint acvatic ce ar favoriza naufragiul.

Corneliu Vadim Tudor fără coloană vertebrală?

(sursa www.prosport.ro)

Se pare că potenţialul electoratului lui Corneliu Vadim Tudor este insuficient pentru ca liderul politic al României Mari (PRM), să ocupe din nou locul unui parlamentar. Am citit cu stupoare ce a declarat stimabilul pe un site. Anume, alierea cu cel din care mai ieri făcea salată din ou şi oţet: Gigi Becali. Am omis să spun că de fapt ştirea citită azi reprezintă a doua stupoare, prima fiind cea în care am citit că C. V. Tudor şi-a ales ca şi sex-simbol al partidului său pe Oana Zăvoranu.

D-le Vadim Tudor, vă consideram un om cu caracterul bine conturat. Dar m-aţi dezamăgit. Chiar este necesar să apelaţi la capitalul electoral al lui Becali pentru a accesa din nou un loc în Parlament? Cum se va împăca cultura dvs. (nu o spun ironic) cu ceea ce debiteazpă cultura lui Becali? Sau va fi doar o alianţă ce o va copia pe cea PNL-PD, Alianţa D.A., o alianţă ce a avut succes dar s-a destrămat pentru a ne demonstra că scopul ei a fost doar acela al dobândirii puterii?

Cugetări electorale (Dumitru Morhan)

Timp de 19 ani de la căderea regimului dictatorial de tip comunist, ne-am săturat să mai fim minţiţi, induşi în eroare, amânaţi şi amăgiţi „cu zăhărelul” politic. Diverşi oameni politici s-au perindat în diversele instituţii ale statului, fie că vorbim de instituţia Preşedinţiei, a Guvernului sau a Parlamentului pentru a ne lăsa un gust amar ce revine ori de câte ori îi revedem. Destule personaje au ajuns să dispună de România şi să ne spună în definitiv că ne-au amăgit sau că nu a fost posibilă respectarea promisiunilor făcute cu atâta pathos, din motive independente de ei.

Este momentul să ne trezim. Măcar în acest al treisprezecelea ceas al unui prea târziu ce încă încearcă să evite tragismul unui popor ce nu mai poate face nimic pentru a se salva. Nu la întâmplare imnul de stat al României a preluat versurile lui Andrei Mureşanu, pentru a ne reaminti, mereu şi mereu, că o trezire din somnul lung al ignoranţei şi a lipsei conştiinţei civice este imperioasă. Altfel, imnul nostru va fi schimbat din „Deşteaptă-te române” într-un imn grav, funebru, interpretat de fanfară şi intitulat „Înmormântarea României”, compusă de următoarea pleiadă ce va veni la guvernare.

În vechime, conducătorii romani nu la întâmplare ofereau pâine şi circ! Şi în prezent, într-un context aparent rupt de cel al Imperiului Roman, în preajma alegerilor parlamentare, ulterior prezidenţiale, candidaţii vor încerca să ofere „pâine şi circ”, bineânţeles, sub forma unor mese cu bere şi mici sau  programe artistice uşor digerabile. După alegeri, timp de patru ani, stimabilii indivizi generoşi cu mulţimea nu vor mai organiza astfel de evenimente şi nu vor realiza nici măcar ceea ce va fi scris în „fişa postului” lor, aceea de a cunoaşte problemele şi necesităţile comunităţilor care i-au votat prin a se intersecta cu electoratul acasă la el, în spaţiul rural sau urban, pe stradă sau chiar în incinta vreunei case.

Doresc să vă ofer un exemplu negativ: Dumitru Morhan, Preşedintele Uniunii Democrate a Ucrainenilor din România (UDUR). Acest om nu a fost în stare să-mi publice un volum de versuri. M-a purtat pe drumuri, m-a minţit, mi-a propus întâlniri fără a mai avea bunul simţ de a onora întâlnirile programate la ora şi locul stabilite chiar de el. Mă întreb: cum va fi în stare acest om să rezolve volumul de probleme, ce necesită a fi rezolvate, ale celor ce-l vor vota, ca reprezentant în Parlamentul României, dacă de mai bine de doi ani nu a reuşit să rezolve publicarea unui amărât volum de versuri?! Cum aş mai putea avea încredere într-un astfel de om? Cum?

La final, gândiţi cu mintea pe cine doriţi, cu adevărat, în Parlament, nu gândiţi cu mâinile ce au apucat ceva din „generozitatea” personajelor politice! Succes!                 

Mihnea Georgescu INDEPENDENT ÎN PARLAMENT???!

motto:

“chiar cred că partidele în sensul clasic sunt pe ducă…” Mihnea Georgescu.

Stimaţi cititori şi potenţiali sponsori ai personajului pseudopolitic Mihnea Georgescu,

Am primit un comment recent de la Bogdan la articolul meu anterior intitulat Şi eu… nu numai Mihnea Georgescu.

Cică candidează ca şi INDEPENDENT! Vă vine să credeţi? Cum adică? Care vasăzică psdistu Mihnea Georgescu a dat divorţ cu Iliescu? Vă vine să credeţi? A trădat atât de uşor partidu’? Dacă a trădat atât de uşor partidu’ şi pe mine, eu care eram viitoarea sa mână dreaptă, oare nu va trăda şi săraca Românie sau, mai bine spus, ce a mai rămas din ea?! Gândiţi-vă singuri!!! Chiar credeţi că acest parvenit fără toate ţiglele de pe casă cum spunea altcineva într-un comment la acelaşi articol, va face ceva pentru “Ţară”, cum îi place stimabilului cu pricina să se esprime?

Domnule Ion Iliescu, ce aţi făcut acestui Mihnea Georgescu, sau ce v-a făcut el, cel care vă consideră ca pe un tată (din discuţiile personale avute cu el pe mess) de nu reprezintă PSD-ul, partidul care l-a adoptat ca o mamă la alegerile parlamentare?

Cum ar putea candida un psdist ca şi independent? S-a şters ca şi membru din listele partidului?

Scuze, trebuia să îl întreb întâi pe Geoană! Dar poate se autosesizează ca de obicei şi îmi oferă un răspuns. Poate nu…

Mă Mihnea, şi PSD-ul e pe ducă? Vai, dle Iliescu, Georgescu vă vrea se pare mort şi în mormânt!!! (asta e una din concluziile logice a afirmaţiei sale  pe care am luat-o şi am postat-o la început cu valoare de motto).

Şi eu… nu numai Mihnea Georgescu

Mă gândesc şi eu să candidez pentru un loc în Parlamentul României.

Cunoscutul meu amic, Mihnea Georgescu şi-a propus să candideze. Şi eu mi-am propus. Diferenţa este că el vrea să cumpere un loc în Parlamentul României. Eu nu.

Cine doreşte să investească în specimenul Mihnea Georgescu şi vrea informaţii reale din partea unei persoane avizate şi apropiate lui, să mă contacteze pe mail: cezar_pesclevei@yahoo.com.

Pe scurt, pe dl. Mihnea Georgescu nu îl interesează ţara. Banii sunt tot ceea ce el are nevoie. Dar pentru aceasta are nevoie de putere. Un loc căldutz în Parlament iarna şi altul pe şezlongul de pe litoralul vreunei mări de pe litoralul Greciei, spre exemplu, vara, e visul vieţii lui. Bineânţeles, cum am putut omite afacerile? Pentru ele, un loc în parlament i-ar mişca mai uşor rotiţele afacerilor. Nu-i aşa?

Poate ajungem colegi şi în Parlament, cine ştie?!

Nu credeţi că Mihnea Georgescu îmi este cunoscut?

Priviţi foto. Sunt de la graduarea din 2005. Am fost colegi la un program de masterat în teologie>

România, o naţiune liberă spre cer

Am încremenit la auzul veştii că se scumpesc alimentele şi combustibilul, mai ales că nu se anunţă a fi pimul val de scumpiri.

Se pare că cei ce au cumpărat pământ pe Lună, Venus sau Marte au ştiut ei ce-au ştiut. Cei 1000 de români care sunt deja proprietarii de teren pe planetele sus amintite (conform cu ziua) au fost vizionari. Au fost profeţi ce au vorbit fără glas despre viitoarele scumpiri care ne vor face viaţa din ce în ce mai greu de trăit.

Acum, ideea de a cumpăra pământ pe Lună, Marte sau Venus începe să-mi suscite şi mie interesul. Probabil că acolo se găsesc zăcăminte de petrol încă neexploatate care se poate lua moca, departe de privirea unui Patriciu, Tender sau ştiu eu ce Năstase doritor să se reprofileze pe o afacere mai profitabilă; nu de alta dar dacă în viitor ne va surprinde filmul evenimentelor „Gripa aviară II” sau „Gripa aviară reloaded”, ce se face domnia sa fără ouă?

Scriu acestea asemeni unui Marin Preda în romanul Moromeţii. Se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi. Realitatea ar dori să ne alunge pe noi, românii fără averi, din spaţiul acesta mioritic al Terrei. Prezentul ar dori să ne lase fără cetăţenie şi, oricum, dacă dorim cetăţenie italiană sau spaniolă riscăm să fim ucişi cu sânge rece.

Dar cum ar arăta oare România fără noi? Cum ar fi România doar cu  stimabilii conducători ai ţării, din Parlament, din opoziţie şi din clasa oamenilor de afaceri? Pe spatele biciuit al cui ar mai beneficia, stimabilii din propoziţia anterioară, de concedii în cine ştie ce ţară încă nemaiauzită de badea Ion din vârful satului şi el necunoscut clasei selecte a României? Cine ar mai aduce profitul nenorocit pentru care unii îşi câştigă pâinea din sudoarea inundată de soare? Cine le-ar mai repara maşinile made in Germany în care se plimbă proprietarii cadavrelor încă nedecedate?

Aş fi curios să vizionez un film, chiar şi din domeniul SF-ului, în care toţi oamenii simpli să nu mai existe în România, locul lor să fie preluat de nişte umbre, imensele absenţe umblătoare care să nu mai aibă nevoie să muncească pentru a se hrăni, a-şi cumpăra îmbrăcăminte sau a-şi achita facturile la plata întreţinerii. Oare ce ar face clasa selectă a României fără robii ei, fără oamenii simpli luaţi de fraieri şi expluataţi până la epuizare? Cred că atunci am putea vedea nişte parodii, nişte caricaturi de fiinţe care încearcă să ia locul celor ce mai ieri i-au servit. Abia atunci ar putea conştientiza importanţa oamenilor care sunt cu mult mai mult decât simple resurse producătoare de profit.

România este o naţiune liberă spre cer. Românii sunt liberi să moară pentru că nimeni în afară de Dumnezeu nu le-ar regreta decesul şi nimic nu îi mai ţine pe pământul patriei. Ţara aceasta nu mai este ţara românilor, a acelor fiinţe care s-au născut aici şi sunt conduse de persoane care să le reprezinte interesele.A fost vândută de băieţii răi ce dau tunuri oriunde sesizează teren prielnic pentru acestea, de indivizii numiţi oameni politici, de palavragii de profesie ce-au instaurat încremenirea în proiect a progresului şi dezvoltării reale, indiferenţa şi lipsa de acţiune favorabilă maselor.