Un personaj şi un roman de actualitate: Ion de Liviu Rebreanu


         Deşi este un roman a cărui acţiune se desfăşoară la începutul secolului al XX-lea, iar prezentul rulează în secolul XXI, totuşi, prin aspectele surprinse şi existente şi în prezent, romanul este de actualitate. Doar refuzul de a vedea aceasta poate infirma ipoteza şi, doar a nu recunoaşte şi a nu accepta adevărul ne va determina să nu fim de acord cu faptul că romanul „trăieşte” prin substanţa sa şi în contextele prezente.

         Ce vreau să spun sau, la ce mă refer atunci când afirm că acest roman este de actualitate?

         Nu am să rescriu un comentariu literar pe marginea acestui roman. Tot ce doresc este să surprind câteva aspecte relevante legate de personajul principal al acestui roman – Ion, ca bază pentru ceea ce doresc să contextualizez şi să argumentez în prezent.

         Romanul Ion reprezintă un roman social şi realist, a cărui personaj principal cu acelaşi nume prezintă interes pentru mine.

         Lumea acestui roman este plasată într-un univers a spaţiului rural, în care, afirmă un comentator literar, „statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-l posedă”, iar Ion, reprezintă protagonistul principal ce se mişcă în cadrul acestui univers şi care, se află în perfectă „comuniune” cu tendinţa universului sau, anume, aceea de a-şi însuşi un statut social remarcabil prin posesia a ceea ce determină acest statut: pământul. Şi, în acest sens, se va căsători (având o motivaţie greşită) cu o fată bogată pe care nu o iubeşte (în defavoarea căsătoriei cu o fata săracă dar pe care o iubeşte), dar care deţine pământ. Tot în  acest sens, spune Eugen Lovinescu, Ion uzează de „o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă” iar George Calinescu completează această caracterizare susţinând că „nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse”.

Contextualizând, putem spune că personajul Ion trăieşte în contextul societăţii româneşti de astăzi dar nu atât de proeminent în cazul fiinţelor masculine cât mai cu seamă în cazul fiinţelor feminine. Din acest considerent, putem înlocui numele de „Ion” cu numele simbolic de „Ioana”.

Ioana, nu e personajul care luptă pentru dobândirea pământului, deoarece valenţele sociale şi culturale prezente s-au modificat. Societatea secolului XXI este o societate postmodernă, materialistă, centrată pe consum şi experimentarea plăcerii, o societate seculară caracterizată de absenţa valorilor anterioare.

Ioana  e tipologia feminină ce se identifică leit, prin esenţa pe care o prezintă, cu tipologia masculina reprezentată în Ion-ul de altădată, prin aspiraţiile instinctuale şi necizelate, sau înclinaţia spre dobândirea statutului social, statut care este perceput probabil ca „mântuitor” al fiinţei şi sufletului ei pe parcursul vieţii.

Ioana contemporană nu este deloc Julieta, dorită de sufletul cavalerilor,  schiţată de William Shakespeare şi care apreciază sensibilitatea şi dragostea lui Romeo.

Ioana de astăzi are mintea şi atenţia redusă. Şi-a inversat rolul şi nu mai are răbdarea necesară pentru a aştepta să fie curtată şi cucerită cum era cândva, simbolic vorbind, Julieta ce poate fi înlocuită cu orice fiinţă feminină ce a trăit în perioada Julietei.

Ioana este hidoasă, îmbrăcată în haine improprii fiinţei ei şi a comportamentului scontat. Ea este ieşită la „drumul mare” pentru a fi observată şi pentru a putea seduce inima unui cavaler ce deţine un statut social convenabil ei, statut ce trebuie să fie compus neapărat din giganticul pe 4 roţi cu 2 sau 4 portiere, numit autoturism, preferabil nou şi fabricat în Germania, dotat şi cu o trapă (pentru ca ea, Ioana, să-i arate lui cât de romantică este atunci cand va privi cerul înstelat, aşezată comod în scaunul din faţă, lângă el). De asemenea, un statut social care să garanteze succesul cavalerului la Ioana Cosânzeana (de fapt, mutantul Ioana Cosânzeana, fiindcă cea din poveste a murit demult) trebuie să conţină şi o „colibă” la standarde occidentale, denumită în limbaj modern vilă, vilă la care este necasar să fie accesoriul numit piscină. Cavalerul va trebui să asorteze acestea şi cu ceva bancnote strânse bine in câteva teancuri, bancnote care nu sunt considerate decât ca intrând la capitolul mărunţiş, deoarece pot fi consumate cu uşurinţă de fiţele sau mofturile hidoase ale Ioanei doar în vreo 2 ieşiri la ceea ce ea numeşte shoping.

E adevărat că şi cavalerii zilelor noastre şi-au pierdut agerimea de minte şi nu sunt altceva decât o pradă uşoară pentru Ioanele ieşite la sedus. Cavalerii nu işi dau seama că sunt selectaţi de Ioane pentru simplul fapt că sunt avuţi, căci, de îndrăgostit s-or indrăgosti ele şi mai târziu, că pentru a se mărita, Ioana nu mai are nevoie să fie îndrăgostită sau să iubească. Bine că va avea cu ce să se plimbe şi ce să cheltuiască. Romantismul nu mai este la modă şi nu mai este necesar se pare, fiindcă, Ioana nu e Julieta. Nici nu are cum. Julieta era o fiinţă feminină distinsă, care a murit pentru cavalerul ei. Julieta nu a ieşit la agăţat ci a rămas în limitele feminităţii, la balconul unde i-a făcut declaraţii Romeo în ciuda pericolului de a fi prins de cei din casa Julietei.

Ioana e numele simbolic al fiinţei feminine cu trăsături „din topor” pentru care romantismul nu are practic valoare şi, a cărei cuvânt cheie al existenţei ei este materialismul. Iar dacă va spune că işi iubeşte cavalerul, ea nu va purta pentru el decât o dragoste de tipul „pentru că…”, existenţa dragostei autentice, adevărate, necondiţionate şi edificatoare, nici neputând a fi pusă în discuţie ţinând cont de datele problemei. Iar atunci când cavalerul nostru va sărăci (Doamne, fereşte!!!), dragostea Ioanei pentru el se va răci brusc şi fără drept de apel, iar ea, Ioana, îl va chema şi îi va spune sec, cu nonşalanţă şi cu o uşurinţă bizară un “adio” fără răzgândire, desfăşurat în câteva cuvinte şi un ieftin “îmi pare rău” fără fond, fără acoperire în realitate: „ştii, dragul meu, eu nu te mai iubesc, deci, hai să terminăm odată cu relaţia asta, hai să divorţăm! Nu vreau să mă mai cauţi şi nici să mă mai suni. Îmi pare rau!”

Asemeni personajului Ion conturat de Rebreanu în romanul Ion, pentru care destinul a fost determinat de mentalitatea conform căreia o familie nu se constituie pe sentimente, ci pe interese materiale, Ioana contemporană nu sare departe de acest ideal, de această mentalitate… Iar dacă în societatea de atunci femeia nu reprezenta pentru Ion altceva decât „două braţe de lucru, o zestre şi o producătoare de copii”, conform cu cele afirmate de George Călinescu, se pare că Ioana nu se desparte fundamental de această percepţie, cavalerul nesemnificând pentru ea nimic mai mult decât braţele ce muncesc în costrucţii sau altceva în Italia, care varsă bani grei în contul ei şi care vine cu o maşină frumoasă. Că de restu’ se ocupă ea când el nu mai este în ţară.

Până aici totul e ok pentru Ioana. „Glasul pământului” a fost redus la tăcere, dacă nu inhibat pentru totdeauna. Ea dobândeşte o situaţie socială corespunzătoare aspiraţiei şi dorinţei ei meschine, dar, asemeni situaţiei lui Ion, apare „Glasul iubirii” care exista de fapt şi atunci, în paralel cu “Glasul pământului” dar, nu s-a auzit suficient de tare pentru a i se acorda atenţia necesară.

Ce va face Ioana cand va conştientiza „Glasul iubirii”? Va renunţa la cavalerul cu statut social, işi va bate joc de el pana îl va „omorâ”? Fiindcă, odată satisfăcută o nevoie, apare o altă nevoie în acord cu legea insuficienţei permanente care ne domină, ce se impune în sensul satisfacerii ei.

Odată avut un statut social acceptabil, Ioana va trebui să reducă la tăcere şi „Glasul iubirii” care va urla asurzitor. Oare cum va reuşi asta Ioana a noastră? Spun asta fiindcă se spune că istoria se repetă iar Ion cel de altădată nu a reuşit să mai împace „Glasul iubirii” ci, din contră, a eşuat, a falimentat tragic atunci când a încercat… Va falimenta şi Ioana? Sau ea va ştii să procedeze altfel? Sau şi Ioana, asemeni lui Ion, va sfârşi prin a fi „ucisă”? De altfel, dacă va sfârşi aşa, nu va fi nici o contradicţie în termeni, nu va fi nimic nedrept în cazul ei. Va primi ce merita!

 

            cezar pesclevei

Reclame

2 gânduri despre „Un personaj şi un roman de actualitate: Ion de Liviu Rebreanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s