Vine o zi…


Va veni o zi când datorită singurătăţii mă voi stinge asemeni unei roze a cărei parfum nu a fost luat şi păstrat în cămările ascunse ale unui alt suflet.

Va veni o zi când iarna nu va întârzia să apară şi să aducă zăpadă rece şi pufoasă pe pragul uşilor triste făra cineva în dormitor.

Va veni o zi când iarna va aduce ger şi gheaţă imposibil de topit de un alt suflet, când florile primăverii nu vor avea o importanţă mai crescută decât buruienile de pe câmpul tomnatic…

Va veni o zi când tot ce trăiesc acum va fi un coşmar ce se dorea a-şi muta domiciliul la timpul plăcut într-o amintire caldă a cărei inimă să bată peste ani până la clipele greoaie ale bătrâneţii…

Va veni o zi când eu nu voi mai fi iar în locul meu nu va putea veni nici măcar umbra mea, fiindcă, nu-i aşa, suntem unici, călători pe acest pământ pe care totul în afara iubirii e zadarnic şi pentru care lupta pe care o ducem pentru altceva în afara iubirii e doar o scenă cu câteva acte de box cu morile de vânt…

Va veni o ultimă zi… Cine ştie care va fi ultima?

Cine ştie cât mai putem aştepta…  în pustiu fară iubire? Cine ştie?

2 gânduri despre „Vine o zi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s