Gândurile unei seri trecute


E aproape de miezul nopţii. Am închis coperţile cărţii pe care o lecturez şi le-am deschis pe cele ale unei agende în miniatură, uşor îngălbenită de trecerea timpului, din care citesc impresiile celor cu care am fost într-o tabără, la Zărneşti, în vara anului 2001. Frumoase momente!

Ascult ploaia ce face din acoperişul casei un difuzor fâsâind în aşteptarea compoziţiilor muzicale ce întârzie să apară şi remarc, în timp ce citesc impresiile persoanelor ce au scris în această mini agendă, că m-am schimbat. În „oglinda” acestor pagini nu mai am entuziasmul de atunci. Nu mă mai recunosc în firea „foarte timidă” cum bine mă observase şi imortalizase atunci cineva. Dar nici cu efervescenţa cu care tratam întreaga zi, fie ea cât de lungă-a fi. Cred că păstrez încă neschimbat simţul umorului asortat uneori cu tonuri uşoare sau grave de ironie (funcţie de situaţie) şi curajul de a fi acelaşi…

2001-2011 sunt două repere temporale între care timpul s-a pierdut în zare prea repede, s-a scurs din clepsidra vieţii şi revine, asemeni unei păsări în zbor cu aripi mari, când întunecate, când luminate, încărcate doar cu amintiri şi cu nostalgia clipelor trăite. Parcă ieri sau săptămâna trecută am fost la Zărneşti…

Îmi prinde bine acum, pentru rememorare, obiceiul adolescentin de atunci de a păstra o agendă cu impresiile celor cu care am interacţionat, sporadic sau regulat, cu care am schimbat idei şi uneori sentimente, pentru care am fost o simplă şi pasageră staţie din gara numită Adolescenţă sau, poate mai mult, o persoană care i-a marcat cu o vorbă, un gând sau o privire. Pentru mine au fost, cu siguranţă, câteva persoane a căror cuvinte m-au marcat. În bine.

Dincolo de rândurile scrise în virtutea unei obligaţii adhoc constituite, ce trădează formalismul uşor detectabil, sub presiunea solicitărilor mele, regăsesc şi rânduri împletite din considerente voluntare, sugestii practice şi feedback-uri pozitive ce alternează uneori cu cele negative, critice, dar în definitiv constructive, vis-a-vis de percepţia felului meu de a fi.

E trecut de miezul nopţii. La masa tăcută din bibliotecă, pe care aleargă rândurile acestei pagini, mă încearcă somnul. Beau un gât de cola şi-mi spun noapte bună!

Anunțuri