… după suspendare


N-am scris de-o bună bucată de vreme pe blog.

De-o lungă perioadă de timp n-am mai scris nimic cu caracter politic.

Mă uit la România… după suspendare. Peisajul politic e un ring de box, un câmp de luptă, un soi de counter strike politic jucat în rețea, un joc în care fiecare neatenție, mișcare și acțiune greșită este taxată prin atacarea adversarului cu scopul de al ucide.

Despre Băsescu Traian n-am mai scris demult. Deși s-a scris și vorbit enorm despre acest personaj, doresc s-o fac și eu. Cu riscul inutilității rândurilor ce conțin idei despre acest personaj. O fac. Dar n-o mai fac cu pasiune. Scriu fără înflăcărare N-o mai fac cu gândul că ceea ce aș scrie ar schimba situația… O fac din plăcerea de a scrie, cu un soi de scepticism amestecat cu dezgust: acela al momentului istoric în care omul-simbol al statului numit România, se încăpățânează să rămână emblemă, asemeni unui moșneguț ce rânjește răutăcios și sarcastic pe acoperișul casei ce nu-i aparține și nu i-a aparținut vreodată, refuzând să coboare de-acolo, deși i se spune că nu i se mai permite să stea acolo. Traducând elementele acestui tablou, casa este România, proprietarul casei sunt românii – cei șapte milioane și jumătate de români ce l-au demis pe stimabilul T.B., iar Băsescu e Băsescu.

Realizez că justiția, în special Parchetul și oamenii ce activează aici, sunt instrumente politice. Miza politică e singura care urgentează acțiunile procurorilor. Altfel, dosarele se mișcă lent iar cazurile se rezolvă foarte greu, necesitând foarte mult timp nejustificat. Cunosc cazul unei persoane căreia i s-a deschis un dosar de urmărire penală pe motive puerile, ce a avut ca consecință practică reținerea permisului auto a acestei persoane. Rezolvarea acestui dosar ar trebui urgentată, fiind urmată de restituirea permisului, nu se realizează, ceea ce face ca Procuratura mioritico-balcanică să determină reținerea abuzivă mai mult de 60 de zile legale a respectivului permis auto.

Vorbeam de miză. Care credeți că este miza încăpățânării suspendatului de a rămâne la palat? Pușcăria? Banii? Puterea? Datoria de a termina mandatul?

Am rămas cu gura căscată, incapabilă pentru moment să emită cuvinte, propoziții și fraze când am văzut ce făceau procurorii după referendum: mergeau în sate și le cereau oamenilor să jure pe Scriptura aflată pe capota mașinii! Regret că nu m-am autodenunțat. Că nu le-am spus procurorilor că și eu am fost la vot. Nu pentru că sunt un membru uselist! Ci pentru că îmi doresc un altă emblemă națională la Cotroceni. Îmi doresc altă persoană care să mă reprezinte în relațiile externe cu Rusia și America…

Peisajul media numesc impostura marca T.B. iar eu mă întreb la ce bun? Ajută la ceva? Dar plimbările de seară din jurul Palatului Cotroceni, asemeni acelor evrei în jurul celei mai vechi cetăți din lume – Ierihonul?

Sunt curios ce se va întâmpla în următoarele săptămâni și luni. Va mai exista o nouă suspendare?       

Politicienii joacă counter-strike, se vânează/discreditează reciproc, jocul de șah politic nu are reguli scrise, opulența invitaților lui EBA și SIDA contrastează cu realitatea rudimentară a majorității, CRIZA deține Titlu de proprietate asupra României, prețurile explodează… Spre ce ne îndreptăm… după suspendare?     

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s