”Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand


Citesc o carte cutremurătoare: Cu Dumnezeu în subterană, de Richard Wurmbrand.

Între viața noastră și cea trăită de Wurmbrand apare un contrast enorm. În ciuda lamentărilor noastre generate de absența probabilă a unui loc de muncă mai bine plătit, a unei locuințe mai luxoase, a unei vieți mai atractive sau a uneia mai puțin plictisitoare, trebuie să recunoaștem că nu trăim în camera unei pușcării, nu ne reduce nimeni în subsolul inumanizării prin tratamente greu de îndurat materializate prin bătăi și o alimentație proastă, nu ne-a cerut nimeni să renunțăm la credința în Hristos și mântuirea Sa, și nici nu suferim pentru libertatea de a spune ceea ce gândim. Apropo de libertate: care din noi ar avea curajul să-și mărturisească credința și opiniile personale cu riscul de a plăti acestea cu închisoarea în condiții traumatizante? Probabil că prea puțini.

Dacă am îndura greii ani ticsiți cu suferință în pușcăriile comuniste, am știi să apreciem o carte bună, am citi mai mult, ne-am ruga mai mult, am investi mai mult timp pentru a medita și reflecta la universul profund din noi, am fi mai umani, mai generoși, mai profunzi, mai realiști. Probabil am ști să numărăm bine zilele vieților noastre și să ne cântărim bine prioritățile. Am abandona balastul de nimicuri și pierderea de timp, consumerismul și achizițiile inutile. Am (re)găsi secretul mulțumirii și ne-am bucura pentru fiecare zi dăruită de Dumnezeu.

Reclame

America, Sandy și recesiunea


Mă uit la teve și parcă nu-mi vine să cred ce văd… Se răzbună Bin Laden din lumea de dincolo.
Nu mai vin americanii!
Albitrul internațional are problemele lui cu uriașul Sandy și cred că Siria și Turcia își vor sparge reciproc oalele în cap pe ringul de box, fără albitrul consacrat și poluarea avioanelor F16!

Se anunță o nouă recesiune!
Dacă continuăm să împrumutăm fără număr, fără număr, noi și alte state, mă întreb cât de plin mai este sacul FMI-ului, cât îl mai ține să ne împrumute?

Fie-ne răbdarea de fier!