ÎNAPOI LA ARGUMENT


 0.1 0.2

Librăria Humanitas. Lângă Cișmigiu. Într-o atmosferă invadată de lumină, între pereții ornamentați cu mii de cărți frumos ordonate pe rafturi și categorii,  în prezența foarte multor oameni (să fi fost 300?) cot la cot, umăr lângă umăr, dar fără împinsături, înjurături și jandarmi nevoiți să intervină, ca la sfintele moaște de la Sfânta Parasheva, în Iași sau pe Dealul Patriarhiei, în București, a început dialogul dintre Andrei Pleșu și Horia Roman Patapievici, doi dintre semizeii intelectualității românești contemporane.

0.3

Gazda noastră, Gabriel Liiceanu, un alt semizeu aflat (încă) printre noi, a dat startul acestei întâlniri, urmat de H. R. Patapievici care a motivat de ce emisiunea Înapoi la argument se va desfășura aici, cu public, începând din seara asta și nu la televizor – fiindcă TVR Cultural, gazda acestei emisiuni, și-a încetat emisia.

Tema întâlnirii a fost: Parabolele lui Iisus, care este și titlul cărții scrise de Andrei Pleșu.

De ce Isus vorbea în parabole? Se întreabă Patapievici după care citește fragmente din cartea lui Pleșu, cel din urmă începând prin a se întreba: ce-ai vrut să ne spui Isuse?

Evanghelia, spunea Pleșu, este un text căruia trebuie să-i dai o versiune proprie, trăită. Cu ce întrebare trăiești? Cu ce întrebare te târăști prin viață? Sunt oameni care nu au vreo întrebare.

H. R. Patapievici: Există un mod de a citi parabolele?

A. Pleșu: Da. Cu condiția de a nu ne gândi la o rețetă. Parabolele se citesc în contextul lor. Trebuie să cunoști contextul în care s-au spus parabolele și cine a fost auditoriul, destinatarii parabolelor.

Orice aventură spirituală, spunea Pleșu, implică un risc. Există în parabole câteva riscuri: de a fi mulțumit cu tine însuți, de a fi disperat, de a te pripi în a-i judecat pe alții.

Tipul uman ce nu are întrebări, nu poate primi răspunsuri.

În parabole nu avem de-a face cu legi. Nu deducem din textele evangheliilor legi, coduri etc. Parabolele sunt clare, nu sunt alegorice, mesajul lor fiind veghea. Noi trăim în general destul de somnolenți.

Evanghelia e vestea cea bună. Nu e vestea cea rea. E mesajul bucuriei.

Întâlnirea s-a terminat printr-un mic discurs ținut de Gabriel Liiceanu care puncta avantajul culturii, acela de a ne ajuta să creștem și să devenim alți oameni în sens pozitiv.

La final, Andrei Pleșu a avut o sesiune de autografe ce au ajuns și pe cărțile subsemnatului, cu nedumerirea autorului: ce utilitate au autografele?     

7

Anunțuri

REFLECȚIE DE ZIUA MEA


30

În Certificatul meu de naștere scrie că m-am născut azi. Fac diferența între anul curent și anul înscris pe hârtia gălbuie și iese 30. Am împlinit 30 de ani! Wow! 30 de ani?! Da! Mi-am schimbat prefixul. Acum 15-20 de ani, când auzeam pe cineva spunând că are 30 de ani, mi se părea o vârstă foarte înaintată. În mintea de adolescent, această vârstă însemna expresia unei maturități desăvârșite. De unde?! : )))) Ei bine, am o vârstă foarte înaintată, dar încă mă simt (uneori) un adolescent energic ce trece prin această etapă care pare atât de lungă!  Totodată, simt că deja sunt bărbat, un bărbat puternic pe care dificultățile, piedicile, impedimentele, handicapurile și neajunsurile nu l-au pus la pământ și nu l-au determinat să capituleze în ringul vieții, ci dimpotrivă: să continue să lupte, să rezolve problemele, să creadă în el și potențialul cu care a fost înzestrat de Cel de sus, în ciuda altor păreri…

Simt că am ajuns la vârsta curajului de a-mi stabili obiective și acțiuni mari, de a crede muncind la visele și aspirațiile mele, chiar dacă uneori e foare greu, mai ales când există umbre ce mă eclipsează subestimându-mi potențialul și încercând să mă descurajeze, iar ”luminița de la capătul tunelului” întâzie să emane fotonii ei prin întuneric.

Ceea ce diferă acum, comparativ cu anii trecuți, este că nu am reușit să ofer un răspuns concret la întrebarea: ”ce-ți dorești de ziua ta?”. În rest, e-o zi ca oricare alta. Primesc multe urări de ”la mulți ani!”, în loc de condoleanțe, fiindcă am rămas fără un an de viață, din totalul infim de ani. 

Despre CORUPȚIA MARILOR PUTERI


carte_Coruptia-marilor-puteri_26518c

Am terminat de lecturat cartea scriitorului și jurnalistului Miguel Pedrero, Corupția marilor puteri.

Fascinantă, directă, tranșantă, necenzurată, această carte te va ajuta să-ți conturezi mai bine perspectiva asupra lumii în care trăiești. Vei avea cel puțin o ipoteză în plus în materie de politică a marilor puteri ale lumii: SUA, URSS, China.

Autorul vorbește de sforile trase de marii bancheri ai lumii (Rothschild, Morgan, Rockefeller și alții) în diverse colțuri ale planetei. Vei afla că Revoluția Bolșevică și Hitler au fost finanțați de bancheri, iar apariția comunismului se poate lega în explicații tot de anumite interese financiare. Karl Marx – unul din ”filosofii” ideologiei comuniste, fiind sponsorizat și el, de Nathan Rothschild. La Muzeul Britanic există, drept dovadă, cecurile emise pe numele lui Marx. Nici revoluția americană ce a determinat înființarea Statelor Unite ale Americii nu este lipsită de implicații obscure.

De aici aflăm cum a ajuns Bush Jr. la putere și cine este la pupitrul de comandă a politicii externe a Statelor Unite.

Autorul nu evită subiectul 11 septembrie 2011, interpretând atentatele teroriste de atunci prin cheia controlului asupra enormelor rezerve energetice aflate în Orientul Mijlociu. Practic, SUA a fost nevoită să dețină controlul în Orientul Mijlociu, pentru a împiedica China să o facă. Altfel spus, 11 septembrie nu a fost decât o conspirație împotriva Chinei. Serviciile secrete ale SUA primind zeci de avertizări în legătură cu faptul că se plănuia un atentat în SUA!

Se poate citi și faptul că familia prezidențială americană Bush și familia Bin Laden fac afaceri!

Miguel Pedrero explică și cauzele sărăciei și foametei din Africa: sursa o constituie dorința marilor puteri occidentale de a intra în posesia resurselor naturale ale acestui continent. Se vorbește chiar și de ideea originii artificiale a virusului HIV, produs în laborator, pentru a decima populația Africii.

Nu e omis nici subiectul traficului de droguri – cea mai mare afacere la nivel planetar, ce depășește afacerea cu ”aurul negru”, ce are ca scop creșterea banilor negri ce sunt spălați în paradisurile fiscale.

Pe finalul cărții este abordată tema terorismului, care este și el finanțat, antrenat și susținut de SUA și URSS. De asemeni, se discută chestiunea mass-media, o importantă pârghie de (dez)informare a serviciilor secrete.

Căutați și citiți această carte! Se merită!

Despre o întâlnire eșuată CU DOI ROBOȚI


image_123249672213641000_1

Astăzi am avut de-a face cu doi roboți. Nu vă speriați. Nu ne atacă japonezii. Și nici n-au coborât personajele din desenele animate cu roboți, în realitate.

E vorba de roboții inofensivi pe care-i întâlnim la stațiile de metrou și care vând sucuri, ciocolată și chiar coduri de reîncărcare a cartelelor de telefonie mobilă preplătite.

Unii le spun simplu, aparate. Dar eu, când le privesc, am în minte imaginea unui robot. De aceea îi numesc astfel.

Într-o stație de metrou centrală am încercat să cumpăr un cod de reîncărcare pentru unul din telefoanele mele mobile și, din cauza setei, și o doză de cola. Și primul și al doilea robot au refuzat să-mi ia banii! Probabil au și ei un orar de funcționare. J

Mă întrebam, după această banală experiență, cum ar fi ca de mâine să dispară toți comercianții, toți funcționarii ce lucrează în bănci și să fim nevoiți să ”vorbim”cu roboții care să ne livreze bunurile și serviciile de care avem nevoie, și, într-o zi, aceștia să ne refuze banii pentru comenzile și cumpărăturile pe care intenționăm să le achităm? Dar dacă nu am mai putea plăti facturile la utilități? Cum am reacționa?  

Spațiul Schengen, Olanda și noi


schengen-m

Oare olandezii l-au citit pe Titu Maiorescu cu a lui teorie a formelor fără fond ce încă este de actualitate asemeni unui breaking news? Olanda cunoaște, se pare, cel mai bine, realitatea de pe plaiurile mioritice cu ai ei ciobani, șmecheri și indivizi însuflețiți de interese personale ce reprezintă România, o țară ce se aseamănă mult cu o carte a căror coperți de lux (promovate de doamna Udria în Vest pe bani grei) nu susțin conținutul paginilor pe care le reprezintă. E ca și cum cineva ar ține în mâinile sale un manual tehnic al unei limuzine de lux (promis pe coperți) și ar descoperi după ce ar răsfoi prima copertă că are de-a face cu schițele și fișa tehnică a Daciei 1300, primul tip!

Auzeam la știri că Olanda încă nu e sigură că vrea să intrăm în Spațiul Schengen. Și bine ar fi nici să nu fie de acord. Oricum, în afara faptului că avem posibilitatea de a pleca liberi peste granițe, suntem degeaba și în UE.

Mi-ar plăcea ca Olanda să condiționeze intrarea României în salonul de lux al Europei fără pantaloni rupți și cizme de cauciuc Made in China pline cu noroi și haină de cioban slinoasă și urât mirositoare, ci să impună României mai puțină infracționalitate, mai puține drumuri ne-asfaltate, mai puține gropi și cratere în asfalt, mai puține drumuri europene peticite cu pavele (cum se întâmplă în Gura Humorului, unde Primarul Marius Ursaciuc a comandat peticirea gropilor de pe centura orașului – care este și Drum European,  cu pavele, de zici că străzile sunt curtea casei sale), mai puține cartiere fără apă și canal, mai puțină corupție și combinații ale oamenilor politici, mai multă modernitate și civilizație, mai multe spații verzi, mai mulți bani investiți în crearea de locuri de muncă și în agricultură.

Oricum avem orașe în sudul României a căror înfățișare e mai groaznică decât unele sate și comune din nord și nu meritau să se numească urbi.

Județul Ilfov, de pildă, trebuia să fie o comună mai mare și nimic mai mult. Ceva în genul omoloagelor din Nord, Vicovul de Sus și Vicovul de Jos. Acolo măcar sunt șosele asfaltate cu oameni gospodari și de bun simț. Aici…

De fapt, mă tot întreb cu frenezie de ce liderii noștri politici insistă cu atâta supărare cu includerea noastră în Schengen? Băsescu se și oftica cu ceva timp în urmă de refuzul Olandei… Răspunsul nu întârzie să apară: citesc primele rânduri despre ce înseamnă și cu ce se mănâncă Schengen și mi se aprinde beculețul: pentru ca oamenii politici să ducă cu mai puțin stress banii spre Elveția! Că la binele nostru, al muritorilor de rând la Carfur și nșpe miile de ghișee la care sunt nevoiți majoritatea să se așeze ca ghioceii în pădure, primăvara, nu am cum să mă gândesc. Că Schengen înseamnă și o mai neperchiziționată circulație pe teritoriile integrate în Schengen.

PETROM, profit mai mare?!


petrom

Astăzi, în România, Petrom a declarat un profit de aproape un miliard de euro pentru anul 2012. Cu 5% mai mult decât în 2011. Paradoxal, în ciuda așa numitei crize economice, cererea de combustibil a crescut. Cum se explică oare? Avem mai puțini bani dar circulăm mai mult cu mașina?  Vă dați seama ce bine ne-ar fi fost dacă cineva… nu vindea ”aurul negru” al României?