Singur acasă


singur

Eram trist știind că sunt singur și nu mă invită nimeni la masă. E nasol să iei prânzul singur. Dar în singurătatea și liniștea deplină am surâs iar fruntea mea s-a decrispat: un zgomot intermitent s-a auzit la intervale regulate. Insista să vin în bucătărie. Să scot farfuria de ciorbă încălzită rapid. De acum știu că nu mai sunt singur într-un mod absolut. Cuptorul cu microunde se achită cu conștienciozitate de rolul de a mă invita insistent la masă când pun ceva la încălzit în el și ”uit” să vin pentru a scoate și a mă pune la masă. Cu invitația la masă s-a rezolvat. Cu scaunul gol din fața mea, încă nu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s