Reflecții în preajma sărbătorii pascale


paste_si_lumina

Nu înțeleg de ce în România sărbătorile creștine sunt ticsite cu atâta mâncare, de zici că în centrul sărbătorii e stomacul și bucatele pregătite în cinstea sa, asemeni unui semi-zeu, și nu Persoana lui Hristos, figura centrală a acestor sărbători? Sau, probabil, sărbătorile sunt doar pretexte pentru marile crăpelnițe și cheltuieli iraționale care le preced. Probabil, românii (o parte din ei, cel puțin) mor de foame 11 luni din an pentru a se putea înbuiba într-o lună, cumulată cu zilele ce marchează Sărbătoarea Nașterii Domnului, a Morții și Învierii Sale și altele cu semnificație. Dublate de invitațiile insistente ale gazdelor ospitaliere, adresate rudelor, vecinilor, cunoscuților, prietenilor etc., în astfel de zile, mesele îmbelșugate nu sunt prilej de bucurie, sau plăcerea de a (de)gusta preparatele gătite în multele ore de trudă, ci o adevărată corvoadă. Fiindcă insistențele cu care sunt invitați musafirii se transformă în insistențele cu care aceștia sunt rugați să mănânce din fiecare fel de mâncare, devenit obligatoriu. Sunt insistențe însoțite de amenințări subtile la adresa potențialei inapetențe pentru un fel sau altul, aproape periclitând relațiile: gazda se va supăra profund dacă musafirii refuză fie și un singur fel de mâncare: ”dar de ce nu mâncați? Nu-i așa că nu e bun?” :  )))

Nu înțeleg nici postul lung, obtuz, de dinaintea Paștelui sau a Crăciunului în care mulți din cei care-l țin nu fac nimic altceva decât să facă o mare cură de slăbire și să se abțină mecanic de la apucăturile lor, gândindu-se la perioada de după post, când vor recupera și vor uita de toată această asceză sezonieră prin excesul de  toate obiceiurile vicioase.

Dezechilibrul este un cuvânt cheie foarte bine reprezentat de contrastul izbitor dintre tabieturile românilor în aceste zile de sărbătoare și restul zilelor ce nu reprezintă Crăciunul sau Paștele. Cu alte cuvinte, în majoritatea zilelor, organismul e cel mai obosit, iar stomacul cel mai odihnit, fiindcă nu prea are ce digera: nici trei feluri de mâncare, nici de trei ori pe zi. În cele câteva zile de sărbătoare, organismul e cel mai odihnit, iar stomacul cel mai obosit, până la extenuarea dusă uneori la extrema unui exces alimentar ce se lasă cu apeluri la 112 și ambulanțe ce nu mai fac față solicitărilor datorate n-șpe miilor de feluri alimentare servite de n-șpe-miile ori într-o singură zi.

De ce trebuie să concentrăm toată paleta de bucate în doar câteva zile, iar majoritatea zilelor rămân sărace, malnutrite, cu un  aport insuficient de substanțe nutritive pentru funcționarea normală, eficientă și sănătoasă a organismului?

Practic, prin obiceiurile noastre alimentare, ratăm Ținta, pierzând esența sărbătorilor care vorbesc despre cu totul altceva, decât o facem noi cu stomacul umplut de bucate: reamintirea nașterii, morții și învierii lui Hristos. Adevărul este că e mai greu să te gândești la implicațiile spirituale ale acestor realități cu pedala poftelor culinare călcată la maxim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s