Torționarul Vișinescu


visinescu

Se numește Alexandru Vișinescu. Are 88 ani. Este cunoscut drept torționar din perioada anilor 50-60 în penitenciarul din Râmnicu Sărat. A fost cel care l-a ”reeducat” pe marele om Corneliu Coposu.

M-a surprins gestul acestui individ față de unul din jurnaliști/cameramani, acela de a lovi cu pumnul. Este o capacitate stranie să lovești cu pumnul la 88 ani.  Gestul de a lovi cu pumnul ca acțiune, nu reacțiune – de apărare, este un simbol al atacului, un răspuns agresiv barbar, în fața căruia te poți întreba dacă e înțelept să fugi sau să combați? Nu știu ce aș fi făcut eu în locul persoanei spre care s-a îndreptat pumnul. Probabil m-aș fi ferit sau, probabil i-aș fi prins pumnul determinându-l să plece la spital cu scopul de a-i fi băgat pumnul în gips, pentru a avea reprezentarea a ceea ce a încercat să facă și a înțelege că vremurile oribile ale regimului în care se credea, probabil, Dumnezeu pe pământ au apus demult. Dacă l-aș vedea pe stradă, m-aș apropia de el să-i adresez câteva întrebări. M-ar pufni râsul la un potențial gest asemănător celui făcut de el față de acel cameraman/jurnalist zilele acestea.

Nu vreau moartea acestui om. Doar Dumnezeu are drept de viață și de moartea asupra oricărei ființe umane. Dar un proces ar trebui să existe în cazul acestui individ.

DE CE SE UITĂ POPORUL LA ANTENA 3?


ANTENA 3

Care este rețeta audienței ridicate a Antenei 3? Pe scurt, ideea prezentării adevărului ca poveste. O poveste din care Antena 3 nu lipsește, fiind un personaj cheie din propria povestire, personajul pozitiv din mentalul colectiv al poveștii ”România și Președintele ei”. Celălalt personaj, evident negativ, ”omul rău”, este Traian Băsescu, omul pe care Antena 3 îl înjură (aproape) zilnic, dar, paradoxal, ”omul rău” este cel care le oferă o pâine anagajaților acestui post de televiziune prin aceea că numele său magnetizează atenția telespectatorilor. Altfel spus, dacă Băsescu Traian nu exista, probabil, nici audiența actuală a Antenei 3 nu exista.

Succesul Antenei 3 rezidă în capacitatea de a crea personajul pozitiv ”Vocea Poporului Român” pe care publicul îl crede și îi urmărește mișcările de scenă, seară de seară, în special la emisiunea Sinteza zilei prezentată de Mihai Gâdea.

Inconsecvența Antenei 3 constă în aceea că nu se implică suficient și în povestea ”România și Puterea Roș-Albastră” ce coexistă celei remarcate mai sus – și nu, nu despre Steaua București sau fotbal e vorba, ci despre USL, puterea politică actuală pe care nu o văd metamorfozându-se în FORȚA SCHIMBĂRII POZITIVE, așa cum poza în campania electorală. Are, poate, o față mai umană. Este, probabil, mai puțin abuzivă cu mass-media potrivnică. Dar, în esență, sărăcia, pesimismul, doza de speranță într-o schimbare satisfăcătoare, nu s-au modificat consistent.

E clar: ne trebuie O NOUĂ FORȚĂ POLITICĂ, cu o mentalitate schimbată, care să joace un status-rol mai activ, mai centrat pe mulțime. Fiindcă impresia mea rămâne neschimbată: după lovitura de stat din 89, nu am avut pe scena realității economico-sociale o forță politică în favoarea noastră, toate partidele și combinațiile politice perindate la cele două palate și-au văzut fundamental de ecuația lor existențială și de sfera lor mercantilistă.

Pentru a supraviețui aici, în România, trebuie să gândești creativ. Simpla posedare a unui loc de muncă este, de cele mai multe ori, o încercare ce nu-ți oferă prea multe beneficii.

Bye bye dear Malls!


shopping_mall_photo

Am citit o știre despre mall-urile din România aflate în insolvență și despre altele care nu au reușit să-și deschidă porțile, având proiectele blocate.

Am citit cu o grimasă tragico-comică declarația britanicului Andrew Stear ce afirma: „Cu siguranţă nu am făcut suficientă analiză asupra pieţei din Brăila. Proiectul nu atrage suficient de mulţi oameni, iar nivelul preţurilor practicate de retaileri nu corespunde puterii de cumpărare a locuitorilor oraşului“. (http://www.zf.ro/companii/efectele-crizei-din-consum-malluri-care-au-atras-investitii-de-600-mil-sunt-in-insolventa-inchise-sau-blocate-la-stadiul-de-santier-11112842)

Oare investitorii mall-urilor din patria transumanței chiar nu au realizat în timp util că puterea de cumpărare a românilor este insuficientă pentru construcția mall-urilor fără număr fără număr?

Este evident că într-o țară ca România, ce trebuia să se integreze în Uniunea Țărilor Africane, datorită formelor fără fond, a lipsei de civilizație și de evoluție reală la nivelul diverselor sfere existențiale, nu în a celor Europene, numărul ridicat de mall-uri nu face decât să irosească resursele financiare, fiind o investiție proastă.

Românul merge în mall, doar că nu consumă atât de mult pe cât s-ar aștepta, probabil, proprietarii de mall-uri.

În fine, prevăd câteva falimente de mall-uri în Republica Africană Românească pentru că, privind peisajul cotidian, lipsa evoluției și decăderea sistemului social, financiar și politic autohton, nu suntem departe de Evul Mediu, sau chiar de perioadaa primară a societății umane când oamenii erau preocupați strict de satisfacerea nevoilor fundamentale și nimic mai mult.

Cu BAC sau… fără BAC


 diplom_bac1

Privesc pe scena socială mioritică contemporană și nu mă miră nimic din ce le este dat ochilor mei să privească și urechilor mele să asculte în legătură cu acest calup de examene de la sfârșitul clasei a XII-a, numit Bacalaureat. Nu mă miră promovabilitatea redusă și nici imaginile pe care le văd la teve cu elevi nemulțumiți că au dat șpagă și n-au promovat, profesori presupuși șpăgari. Foamea din sistemul educațional preuniversitar românesc e mare, incultura și lipsa de pregătire a elevilor și mai mare, iar necesitatea de a lua BAC-ul este percepută, probabil, la nivelul părinților și a copiilor mare cât primele enumerate la un loc.  

Ce poți să faci ca finalist lipsit de pregătire al liceului în fața căruia apare o mare punte numită Examen de Bacalaureat pe care trebuie să o treci? Să te (re)apuci de învățat și să mergi la meditații până-ți sar capacele? Mă tem că nu. Cel mai facil mijloc rămâne șpaga, unul universal în Republica România.

Oricum, cu BAC sau fără BAC, proaspăt absolvenții de liceu fără mămicuța și tăticuța în prim-planul începutului de viață, vor experimenta momente dure. Asta fiindcă vor fi puși în ipostaza de a deveni slugi cu/fără diplome la diverși patroni mai mult sau mai puțin inculți, cu sau fără diplomă de BAC sau, vor deveni ei înșiși întreprinzători.

Din păcate, diploma de BAC nu prea ajută în România, asemeni celei de licență. Sunt simple cartoane cu valoare de document ce te ajută să fii puțin mai cu moț în comparație cu cei ce nu au reușit să le obțină. Și cam atât. Nu prea reflectă cunoștințele. Și nimeni nu mai dă doi bani (în România) pe absolvenții cu studii liceale și/sau universitare. Șomeri/cerșetori cu diplomă sunt peste tot.

Dacă ești un proaspăt absolvent de clasa a XII-a, consolarea într-un astfel de peisaj dezgustător și deprimant stă în faptul că indiferent dacă ai luat sau nu BAC-ul, vei fi nevoit să reflectezi practic la maxima ”cunoaște-te pe tine însuți”, să vezi ce potențial ai, să aflii ce poți să faci cu potențialul conștientizat în persoana ta și… să te apuci de treabă. Oricum ai fi, cu siguranță ai un potențial pe care, probabil, nu-l cunoști nici tu, pe care profesorii n-au fost în stare să-l identifice și să te ajute să-l conștientizezi, potențial pe care trebuie să-l explorezi pentru a vedea ce poți face cu el. Nu dispera că la vârsta asta de 18-20 de ani încă nu știi ce știi să faci. Mai există speranțe și pentru tine. Nu te lăsa descurajat de adulții care au uitat că și ei, probabil, erau niște mucoși incapabili de ceva concret la vârsta pe care o ai tu. Succes!