Cu BAC sau… fără BAC


 diplom_bac1

Privesc pe scena socială mioritică contemporană și nu mă miră nimic din ce le este dat ochilor mei să privească și urechilor mele să asculte în legătură cu acest calup de examene de la sfârșitul clasei a XII-a, numit Bacalaureat. Nu mă miră promovabilitatea redusă și nici imaginile pe care le văd la teve cu elevi nemulțumiți că au dat șpagă și n-au promovat, profesori presupuși șpăgari. Foamea din sistemul educațional preuniversitar românesc e mare, incultura și lipsa de pregătire a elevilor și mai mare, iar necesitatea de a lua BAC-ul este percepută, probabil, la nivelul părinților și a copiilor mare cât primele enumerate la un loc.  

Ce poți să faci ca finalist lipsit de pregătire al liceului în fața căruia apare o mare punte numită Examen de Bacalaureat pe care trebuie să o treci? Să te (re)apuci de învățat și să mergi la meditații până-ți sar capacele? Mă tem că nu. Cel mai facil mijloc rămâne șpaga, unul universal în Republica România.

Oricum, cu BAC sau fără BAC, proaspăt absolvenții de liceu fără mămicuța și tăticuța în prim-planul începutului de viață, vor experimenta momente dure. Asta fiindcă vor fi puși în ipostaza de a deveni slugi cu/fără diplome la diverși patroni mai mult sau mai puțin inculți, cu sau fără diplomă de BAC sau, vor deveni ei înșiși întreprinzători.

Din păcate, diploma de BAC nu prea ajută în România, asemeni celei de licență. Sunt simple cartoane cu valoare de document ce te ajută să fii puțin mai cu moț în comparație cu cei ce nu au reușit să le obțină. Și cam atât. Nu prea reflectă cunoștințele. Și nimeni nu mai dă doi bani (în România) pe absolvenții cu studii liceale și/sau universitare. Șomeri/cerșetori cu diplomă sunt peste tot.

Dacă ești un proaspăt absolvent de clasa a XII-a, consolarea într-un astfel de peisaj dezgustător și deprimant stă în faptul că indiferent dacă ai luat sau nu BAC-ul, vei fi nevoit să reflectezi practic la maxima ”cunoaște-te pe tine însuți”, să vezi ce potențial ai, să aflii ce poți să faci cu potențialul conștientizat în persoana ta și… să te apuci de treabă. Oricum ai fi, cu siguranță ai un potențial pe care, probabil, nu-l cunoști nici tu, pe care profesorii n-au fost în stare să-l identifice și să te ajute să-l conștientizezi, potențial pe care trebuie să-l explorezi pentru a vedea ce poți face cu el. Nu dispera că la vârsta asta de 18-20 de ani încă nu știi ce știi să faci. Mai există speranțe și pentru tine. Nu te lăsa descurajat de adulții care au uitat că și ei, probabil, erau niște mucoși incapabili de ceva concret la vârsta pe care o ai tu. Succes!   

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s