Muzeul Ceușescu din Târgoviște


muzeu-ceausescu

 

Am vizitat locul în care au fost judecați și executați soții Elena și Nicolae Ceaușescu. Îmi doream demult acest lucru, dar abia de curând a fost posibil, prin transformarea unei părți din unitatea militară de la Târgoviște în muzeu.

Am văzut ”pe viu” camera în care i s-a luat tensiunea lui Nicolae Ceaușescu, cea în care cuplul prezidențial comunist autohton au stat în fața completului de judecată ad-hoc ”croșetat” de neo-comuniștii care le-au stabilit sentința și cea în care au fost cazați în cele patru zile și trei nopți până la părăsirea existenței terestre și mutarea în lumea de dincolo. În ultimul rând, am vizitat și ”zidul plângerii” nostalgicilor după vremurile în care se stătea la coadă aproape pentru orice și în care au murit oameni nevinovați sub bocancii bestiilor Vișinescu, Ficior, Țurcanu și ai altor animale în trupuri umane, zid la care au fost puși soții Ceaușescu pentru a fi făcuți sită.

Totul mirosea a vechi, păstrând puțin din vremurile din trecutul recent al României (post)comuniste. Parchetul, mobilierul, stema comunistă, stăteau drept mărturie că, mai mult din cauza lenei sau absenței reurselor financiare, nu s-a renovat clădirea unității militare a cărui prag a fost călcat de Ceaușești.

Ceea ce m-a frapat nu a fost camera cu aspect rudimentar în care și-au trăit ultimele zile și nopți soții Ceaușescu, nici cea în care au fost judecați și au primit sentința din partea completului ad-hoc constituit. Nici zidul pe fondul căruia au fost ciuruiți de mitralierele soldaților cărora li s-a ordonat focul. Ce m-a frapat, e data în care s-a pus în exexutare sentința: 25 decembrie (1989). În ziua în care creștinismul serbează VIAȚA, naașterea vieții mântuitoare, a lui Isus Hristos, au existat oameni care au hotărât moartea unor oameni, fie ei Nicolae și Elena Ceaușescu. Pe zidul execuției a fost prins, în patru holșuruburi, o plăcuță (de marmură?) pe care scrie această zi din calendarul creștin cu o semnificație profundă pentru români.

 

…am luat autobuzul…


București. În seara asta am luat autobuzul din Ghencea până în Piața Unirii.

N-am mai luat autobuzul demult. Realizez, din nou, că seara creează din acest oraș poluat și prăfuit un alt oraș. Becurile ce emană lumina gălbuie din vârful stâlpilor de iluminat public schimbă tot peisajul. Îți vine să te tot plimb, chiar și pe jos, cu pașii în cadență lentă, pe cheiul Dâmboviței.

Cum ați ratat să mă vedeți la televizor


foc

 

Când o auzeam pe bunica despicând firul aprinderii focului, din neatenție, în patru, mi se părea că supralicitează ceva a cărui probabilitate este mică. Dar azi, am pus la fiert niște paste. Nimic neobișnuit. Lângă aragaz era o strecurătoare cu o paletă de luat pastele așezată în interiorul concav al ustensilei de strecurat. Am părăsit bucătăria pentru câteva minute, cum o fac de obicei. Când m-am întors, surprize-surprize! Coada paletei ardea. Căzuse, din cauze inexplicabile, în ochiul aprins al aragazului pe care fierbea oala cu paste. Am luat-o rapid și-am băgat-o sub jetul de apă. Dacă lipseam câteva minute în plus, probabil m-ați fi văzut la știri. M-ar fi întrebat Gâdea în direct, diseară, la Sinteza zilei, ce s-a întâmplat?! iar Mircea Badea – izvorul înțelepciunii absolute a mass-media românească ar fi comentat critic situațiunea, mirându-se cu ochii bulbucați cât cepele de această întâmplare. Iar pompierul curajos care s-ar fi avântat să stingă focul ar fi primit o mașină din partea lui Badea. Au scăpat și bieții reporteri să vină la mine acasă, să se strângă toți în jurul meu ca la urs și să-mi pună tot felul de întrebări, care mai de care. Dar am stins focul la timp. N-au venit nici pompierii, nici reporterii. Diseară voi sta liniștit, nu voi fi în direct la televizor, nici Badea nu va știi de existența mea. Bine că nu s-a întâmplat acest mic disconfort al aprinderii bucătăriei. În rest, am asigurarea locuinței făcută și conștientizez mai mult importanța supravegherii focului deschis.

AM VOTAT! VOTEAZĂ ȘI TU…


raiffff

Am votat și eu Asociația Touched România. Ca să câștige 5000 de euro pentru proiectele ei sociale.

ACȚIONEAZĂ ȘI TU!

VOTEAZĂ!

Pașii sunt următorii:

1. Accesează http://www.raiffeisencomunitati.ro

2. Dă click pe Program de granturi

3. Crează un cont cu o adresă de e-mail valabilă

4. Loghează-te

5. Caută pe ”Social” proiectul ”Un pas înainte spre o viață mai bună”

Asociația Touched România îți mulțumește!

ROMÂNI, NU VĂ (MAI) VINDEȚI PĂMÂNTUL!!!


teren-arabil

Se spune că odinioară, în timpul războaielor, românii fugeau în păduri, în munții care-i ascundeau de năvălitorii nemiloși.

Astăzi, războiul nu mai este unul militar. Ci economic.

Americanii au atacat Irakul din punct de vedere militar, dar acest atact a avut un substrat economic. Atacul a fost motivat de existența petrolului din acest stat arab.

Ne aflăm într-un plin război economic crud: criză economică, o cifră a șomajului global a cărui scădere este greu de crezut, românii mai au O SINGURĂ ALTERNATIVĂ: pot alerga la țară, la pământ, la peticul de țărână lăsat moștenire de înaintași.

FMI-ul reprezintă un important arsenal al Occidentului în războiul economic contemporan.

Nu mă erijez în liderul vre-unui partid politic, nici al Guvernului sau a Președinției, dar nu am găsit un imperativ mai potrivit ca aceasta: ROMÂNI, PROPRIETARI DE PĂMÂNT, NU VĂ VINDEȚI MOȘIA!

Când șomajul din România va fi la cote alarmante iar bucata de pâine nu va mai putea fi câștigată în stilul clasic al angajatului la stat sau la patron, pământul de la țară va mai rămâne SINGURA ALTERNATIVĂ DE SUPRAVIEȚUIRE.

Dacă veți ajunge să vindeți pământul veți fi nenorociți. Nu veți mai avea unde alerga, asemeni strămoșilor de odinioară din calea cotropitorilor.

Și nu vorbesc în van. În sudul României, italienii, spaniolii și alți străini caută să cumpere sute de hectare comasate pentru afacerile lor agricole. După ce vor cumpăra pământul din sudul României, vor căuta în nord, în dulcea Bucovină.

Chiar dacă va ajunge o insulă în marea de pământ cumpărată de italieni, spanioli și alții, nu voi vinde pământul moștenit.