Surâsul câinelui comunitar din P-ța Victoriei


suras caine

În Piața Victoriei există un copil pe care-l remarc în trecere, seară de seară, stând la parterul unui bloc, cu un câine în brațe. Aseară m-am uitat țintă mai mult la fizionomia patrupedului iubit de puști. Chipul celui mai bun prieten al omului emana un anumit surâs, ca cel al fetei de pe Feisbuk remarcat ieri, în fotografia făcută cu iubitul ei. Singurătatea lasă pe chipuri tristețe, depresie, lacrimi, priviri pierdute etc. Afecțiunea transformă chipurile schimonosite de ne-iubire, în chipuri ce surâd plăcut. Și eu mă regăsesc în ipostaza ființei care primea afecțiune în trecut, geometria mea facială semănând, prin surâs, cu cea a câinelui. Probabil ar trebui să lucrăm mai mult la relațiile noastre pentru a nu se destrăma și a cultiva în permanență transferul afectiv de care avem atâta nevoie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s