O ZI DE POST…


rugaciune

Viața mea spirituală era îmbâcsită de eșecuri și căderi repetate, mă târâiam neputincios asemeni unui bețiv ce încearcă să se ridice de jos, dar, fiecare încercare de ridicare era sortită căderii la pământ, din nou și din nou. Parcă era cineva cu un par și, în momentul când dădeam să mă ridic, aproape sus, în poziția verticală, îmi dădea în cap și reveneam la poziția inițială, la pământ, tâtându-mă din nou și din nou.

Despărțirea din ultima perioadă de femeia iubită m-a dărâmat complet. Nu atât despărțirea-n sine, cât faptul că am aflat că ea, la două săptămâni după despărțire, în ciuda a ceea ce-mi spunea și mă făcea să cred că nu mă va schimba cu un alt bărbat, fiindcă, spunea ea, ”nu pot trăi fără tine”, s-a aruncat în brațele unui alt bărbat. Am simțit că sunt în vale, că n-am putere să mai urc, că sunt neputincios.

Nu scriu aceste rânduri nici să mă plâng, nici să mă laud. Scriu, fiindcă sunt convins că există persoane care, asemeni mie, se zbat acolo jos și nu au putere să se ridice, care experimentează, probabil, gânduri de sinucidere și aruncare în derizoriu a propriei persoane. Sunt persoane care au iubit enorm și au fost abandonate de ființele dragi care s-au mințit și i-au mințit că (îi) iubesc.

O zi de post, o zi în care m-am concentrat pe rugăciune către Tatăl ceresc, în repetate rânduri, așa cum eram, în starea insuportabilă și irespirabilă, o zi în care am făcut abstracție de ce-mi cerea trupul, o zi în care nu am gustat picătură de apă și firimitură de pâine. A doua zi eram alt om. Furtuna din viața mea s-a potolit. M-am liniștit și experimentez pacea. Acum sunt alt om. Dumnezeu m-a ridicat. Nu mai sunt în vale și nu mă mai afectează despărțirea de femeia iubită. Sunt liber să merg mai departe și, de ce nu, să am un nou început, într-o zi, cu altcineva.    

Probabil experimentezi eșecuri multiple. Probabil plângi într-un colț al sufletului tău și al camerei tale, tăcut, ascuns, fără știrea nimănui. Probabil simți că nu te (mai) vrea nimeni, că nu te mai iubește nimeni. Probabil nu te-a iubit nimeni. Probabil nu prea mai ai speranță. Probabil nu mai ai resurse de supraviețuire emoțional-sentimentale.

TE ÎNȚELEG PERFECT! AM TRECUT PE-ACOLO. CUNOSC GUSTUL AMAR AL ACELOR CLIPE. ASCULTĂ-MĂ ȘI OPREȘTE-TE! NU-ȚI MAI PLÂNGE DE MILĂ! POSTEȘTE ȘI ROAGĂ-TE TATĂLUI CERESC ÎN NUMELE FIULUI SĂU ISUS HRISTOS! A DOUA ZI VEI FI ALT OM! ÎNCEARCĂ O ZI DE POST. POATE FI ZIUA RELANSĂRII TALE EXISTENȚIALE, UN NOU ÎNCEPUT, O NOUĂ SPERANȚĂ, O NOUĂ PERSPECTIVĂ.

Îl ascultam pe unul din profesorii mei din facultate, aseară, într-o predică – prof dr. Emil Bartoș. Am reținut că Dumnezeu poate transforma momentele limită din viața noastră, în care simțim că am ajuns la capătul puterilor, în momente de cotitură, ca să ne determine să ne întoarcem la El și să ne dea o nouă viață, o nouă perspectivă, un nou sens. Este vremea să te uiți la cel mai eficace sens al acestei experiențe. Care poate fi scopul folositor al suferințelor tale?

Anunțuri

2 gânduri despre „O ZI DE POST…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s