”Nu – iubirea” de Vladimir Pustan


Nu – iubirea nu e joc de loterie
Și nici un împrumut cu doi giranți
Tu ești, iubito, marea poezie
Iar eu un vânător de elefanți.

Nu – iubirea nu-i o lungă sărbătoare
Pe care-o treci fără dureri de dinți
În fiecare zi aud o întâmplare
Cu fete ce-au fugit de la părinți.

Nu – iubirea nu-i mănușă aruncată
În ochii fericirii de apoi
Când un divorț te costă o ciocolată
Se schimbă garda-n sunet de cimpoi.

Nu – iubirea nu-i o haină demodată
Pe care-o vinzi duminica-n obor
Trădarea ta pe buza-mi sărutată
e-o stație la care mă cobor.

Nu – iubirea nu-i o palidă ninsoare
Căzută într-un august monoton
Ci pași pierduți prin săli de așteptare
C-o floare degerată sub palton.

 

Lasă un comentariu