Amintiri cu ceai și biscuiți – fragment


Într-o dimineață, recent, la micul dejun, am savurat biscuiții cu ceai. Mi-au reamintit de copilărie. Majoritatea alimentelor și-a modificat gustul în 20 de ani. Dar biscuiții înmuiați în ceaiul de mentă au rămas neschimbați. Mai rămâne să încerc un desert pe care-l adoram atunci: biscuiții cu mere, culese din livada bunicilor, rase deopotrivă. Dar, probabil, gustul acestui desert va fi schimbat – merele nu mai au gustul de odinioară. Deși sună, probabil, ciudat, memoria mea păstrează savoarea merelor culese atunci, din livadă. Când voi degusta iar desertul acesta, voi putea spune dacă gustul este același cu cel de atunci.
Ce-a mai trecut timpul! Parcă ieri stăteam în bucătăria bunicilor, la masa cu geamurile aburite pe care bunica le ștergea, pentru a privi (…) continuarea în

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

Anunțuri

Gânduri matinale


rasarit-de-soare1

Uneori, viața este dificilă, marcată de perioade amprentate cu piedici și situații nedorite. Geografia vieții are uneori Everesturi, alteori Groape Mariane. Tentația proximă este aceea de a privi doar impedimentele. Tindem să ne înțepenim privirea doar pe aspectele cu înfățișarea nasoală. Oare am putea vedea dincolo de imaginea izbitoare?
Ați încercat vreodată să găsiți beneficiile perioadelor dificile? V-ați întrebad dacă nu cumva situația negativă X sau Y are rolul de a vă pregăti pentru ceva pozitiv?
Pe mine m-au călit toate experiențele indezirabile. M-au maturizat. Momentele proaste m-au întărit. Am ieșit mai puternic la final. Și oamenii cu care ”m-am fript” m-au învățat să filtrez mai bine viitoarele întâlniri. Totuși, nu mi-am pierdut încrederea în oameni. Acum ofer încrederea doar cu rezervă. Dar o acord, fiindcă există oameni cu care merită ”să te riști”. Dar sunt puțini. Poate prea puțini. O parte însemnată ”e pe șmechereală”. Mai ales în București.
Nu știu dacă exagerez spunând că nu mai există ceva care să mă surprindă în rău. În bine, aștept să fiu surprins. Aștept să mi se întâmple multe – în bine.

Regrete?


Sunt trei luni trecute de când am publicat cea de-a doua mea carte – Din Paradis, în deșert. A fost așteptată cu sufletul la gură de unii, fiind comandată chiar în mai multe exemplare pentru a le face cadou. M-am simțit onorat. M-a dat pe spate …
Nu mă întristez gândindu-mă la faptul că n-am avut – până acum – o gloată doritoare să citească cartea mea, asemeni scriitorilor consacrați. Această realitate este dublată de epoca digitală superficială în care trăim și de puținii care mai savurează genul acesta de literatură – personală. De fapt, sunt puțini cei care mai investesc timpul și banii în cărți – în general.
Sunt un autor încă anonim. Probabil doar notorietatea unui autor vinde… Au existat persoane care, citindu-mă, m-au încurajat să scriu. Și da, continui să scriu. Mulțumesc!
Mi-e dificil să spun când va apărea următoarea carte. Cu siguranță vă țin la curent. Până atunci, în acord cu ”tradiția” zilei de miercuri, vă redau un nou fragment din cartea mea:

Desigur că port, undeva în suflet, și regretele combinației „noi”. Există relație terminată prost din care unul, sau chiar amândoi, să plece fără regrete?
Recunosc regretele şi le declar. Ele sunt asemeni unor răspunsuri, probabil, gratuite. Fiindcă nu m-ai întrebat niciodată de ele.
Regret că, în acel decembrie înfrigurat, n-am renunțat la tine. Erai deranjată de istoricul mesajelor din contul de feisbuk, schimbat cu diverse domnișoare. Deși nu trăda că aveam „n” relații sentimentale în paralel cu a ta. Eram doar foarte sociabil.
Dacă tot a continuat, după acel decembrie al excesului tău de gelozie, regret că nu ţi-am oferit mai mult din florile tale preferate: margaretele. Ți le-am oferit doar atunci, în prima primavera petrecută împreună. De ce n-am făcut-o şi într-a doua? E semn că nu mă cunosc suficient… Să fi fost, și acesta, un motiv al ruperii tale de mine?
Despărțiți fiind, nu voi mai gusta din prăjitura cu morcovi pe care-o savuram cu toată ființa. Dulceața ta de vișine nu va mai întâmpina pofta mea de ceva dulce. Nici zacusca de legume. Nici cartofii prăjiți cu șnițele din piept de pui.
Regret că nu te-am cunoscut mai devreme, la vârsta adolescenței, când erai, din ce intuiesc privind fotografiile tale, cu sufletul curat. Erai lipsită de orice viclenie, de orice iubire căreia să îi anexezi, asemeni unui colac de salvare, ideea ieșirii din ecuația relației, atunci când lucrurile n-ar fi mers ca pe roate.
Sunt în asentimentul lui Gabriel Liiceanu, care-i scrie (…)           Continuarea în:

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

O dragoste totală?


Realizez, uitându-mă în urmă, că aşteptai din partea mea o dragoste totală. O dragoste fără rezerve. Doreai acea dragoste în care să nu existe nicio umbră de egoism. Dar dragostea aceasta se naşte şi creşte în atmosfera caldă a unei acceptări totale a celeilalte persoane.

Maternitatea dragostei totale nu se va găsi niciodată pe strada respingerilor repetate. Nici pe cea a nesiguranţelor de orice fel, a criticismului ce vânează nimicuri de tot felul.

Dragostea ce se dăruiește în totalitate se poate naşte doar în atmosfera caldă a unei acceptări totale. Aveam nevoie să ştiu că, şi atunci când spiritul tău critic îşi făcea simţită prezenţa, nu ar fi afectat siguranţa acceptării mele totale.

Aveam nevoie să ştiu că în orice moment din zi şi din noapte (…)       Continuarea în:

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.

Stoc limitat!!!

Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

ROBIN WILLIAMS


robin-williams-weapons-of-self-destruction-1024

Robin Williams… e suficient în orice titlu de articol. Numele lui spune totul. Zâmbetul său adolescentin a meritat toți banii. Zâmbetul acesta ne-a magnetizat. De azi, chipul său nu va mai putea zâmbi. Pasionații de Robin Williams vor putea revedea filmele sale sau, cu ajutorul unui search pe google, vor putea doar revedea zâmbetul său.

De azi, o perlă a cinematografiei occidentale a căzut din colier.

Adio, Robin Williams…

Despre pantoful uriaș – fragment – Din Paradis, în deșert


Astăzi am mers pe jos de la Facultatea de Drept, spre Universitate. Lângă Cişmigiu, urcând spre Universitate, în pantă, am trecut prin faţa vitrinei unui magazin cu încălţăminte. Nu erau reduceri. Nici marfă nouă n-au adus. Nimic neobişnuit nu văzusem, în afara unui pantof uriaş pe care nimeni, niciodată, nu-l va cumpăra. Şi, sunt convins, nici nu era expus spre vânzare. Fiindcă nimeni nu deţine o labă a piciorului atât de mare. Nicio fiinţă umană nu a atins dimensiunile necesare potrivirii cu acest pantof.

Pantoful va rămâne simpatic, emblematic pentru orice magazin ce comercializează încălţăminte. Iar eu compar acest pantof cu nivelul aşteptărilor tale legate de bărbatul perfect care, asemeni labei uriaşe ce s-ar potrivi cu pantoful uriaş din vitrina magazinului, NU EXISTĂ.

N-am înţeles nici până azi de ce n-ai răspuns afirmativ la întrebarea (…) continuarea în:

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.

Stoc limitat!!!

Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/