Amintiri cu ceai și biscuiți – fragment


Într-o dimineață, recent, la micul dejun, am savurat biscuiții cu ceai. Mi-au reamintit de copilărie. Majoritatea alimentelor și-a modificat gustul în 20 de ani. Dar biscuiții înmuiați în ceaiul de mentă au rămas neschimbați. Mai rămâne să încerc un desert pe care-l adoram atunci: biscuiții cu mere, culese din livada bunicilor, rase deopotrivă. Dar, probabil, gustul acestui desert va fi schimbat – merele nu mai au gustul de odinioară. Deși sună, probabil, ciudat, memoria mea păstrează savoarea merelor culese atunci, din livadă. Când voi degusta iar desertul acesta, voi putea spune dacă gustul este același cu cel de atunci.
Ce-a mai trecut timpul! Parcă ieri stăteam în bucătăria bunicilor, la masa cu geamurile aburite pe care bunica le ștergea, pentru a privi (…) continuarea în

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

Gânduri matinale


rasarit-de-soare1

Uneori, viața este dificilă, marcată de perioade amprentate cu piedici și situații nedorite. Geografia vieții are uneori Everesturi, alteori Groape Mariane. Tentația proximă este aceea de a privi doar impedimentele. Tindem să ne înțepenim privirea doar pe aspectele cu înfățișarea nasoală. Oare am putea vedea dincolo de imaginea izbitoare?
Ați încercat vreodată să găsiți beneficiile perioadelor dificile? V-ați întrebad dacă nu cumva situația negativă X sau Y are rolul de a vă pregăti pentru ceva pozitiv?
Pe mine m-au călit toate experiențele indezirabile. M-au maturizat. Momentele proaste m-au întărit. Am ieșit mai puternic la final. Și oamenii cu care ”m-am fript” m-au învățat să filtrez mai bine viitoarele întâlniri. Totuși, nu mi-am pierdut încrederea în oameni. Acum ofer încrederea doar cu rezervă. Dar o acord, fiindcă există oameni cu care merită ”să te riști”. Dar sunt puțini. Poate prea puțini. O parte însemnată ”e pe șmechereală”. Mai ales în București.
Nu știu dacă exagerez spunând că nu mai există ceva care să mă surprindă în rău. În bine, aștept să fiu surprins. Aștept să mi se întâmple multe – în bine.

ROBIN WILLIAMS


robin-williams-weapons-of-self-destruction-1024

Robin Williams… e suficient în orice titlu de articol. Numele lui spune totul. Zâmbetul său adolescentin a meritat toți banii. Zâmbetul acesta ne-a magnetizat. De azi, chipul său nu va mai putea zâmbi. Pasionații de Robin Williams vor putea revedea filmele sale sau, cu ajutorul unui search pe google, vor putea doar revedea zâmbetul său.

De azi, o perlă a cinematografiei occidentale a căzut din colier.

Adio, Robin Williams…