Regrete?


Sunt trei luni trecute de când am publicat cea de-a doua mea carte – Din Paradis, în deșert. A fost așteptată cu sufletul la gură de unii, fiind comandată chiar în mai multe exemplare pentru a le face cadou. M-am simțit onorat. M-a dat pe spate …
Nu mă întristez gândindu-mă la faptul că n-am avut – până acum – o gloată doritoare să citească cartea mea, asemeni scriitorilor consacrați. Această realitate este dublată de epoca digitală superficială în care trăim și de puținii care mai savurează genul acesta de literatură – personală. De fapt, sunt puțini cei care mai investesc timpul și banii în cărți – în general.
Sunt un autor încă anonim. Probabil doar notorietatea unui autor vinde… Au existat persoane care, citindu-mă, m-au încurajat să scriu. Și da, continui să scriu. Mulțumesc!
Mi-e dificil să spun când va apărea următoarea carte. Cu siguranță vă țin la curent. Până atunci, în acord cu ”tradiția” zilei de miercuri, vă redau un nou fragment din cartea mea:

Desigur că port, undeva în suflet, și regretele combinației „noi”. Există relație terminată prost din care unul, sau chiar amândoi, să plece fără regrete?
Recunosc regretele şi le declar. Ele sunt asemeni unor răspunsuri, probabil, gratuite. Fiindcă nu m-ai întrebat niciodată de ele.
Regret că, în acel decembrie înfrigurat, n-am renunțat la tine. Erai deranjată de istoricul mesajelor din contul de feisbuk, schimbat cu diverse domnișoare. Deși nu trăda că aveam „n” relații sentimentale în paralel cu a ta. Eram doar foarte sociabil.
Dacă tot a continuat, după acel decembrie al excesului tău de gelozie, regret că nu ţi-am oferit mai mult din florile tale preferate: margaretele. Ți le-am oferit doar atunci, în prima primavera petrecută împreună. De ce n-am făcut-o şi într-a doua? E semn că nu mă cunosc suficient… Să fi fost, și acesta, un motiv al ruperii tale de mine?
Despărțiți fiind, nu voi mai gusta din prăjitura cu morcovi pe care-o savuram cu toată ființa. Dulceața ta de vișine nu va mai întâmpina pofta mea de ceva dulce. Nici zacusca de legume. Nici cartofii prăjiți cu șnițele din piept de pui.
Regret că nu te-am cunoscut mai devreme, la vârsta adolescenței, când erai, din ce intuiesc privind fotografiile tale, cu sufletul curat. Erai lipsită de orice viclenie, de orice iubire căreia să îi anexezi, asemeni unui colac de salvare, ideea ieșirii din ecuația relației, atunci când lucrurile n-ar fi mers ca pe roate.
Sunt în asentimentul lui Gabriel Liiceanu, care-i scrie (…)           Continuarea în:

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s