Filosofia ”de unică folosință”


filosofie

Îţi aminteşti aceste rânduri?

Bunicii noștri chiar aveau relații stabile. Și ei experimentau conflicte. Dar nu divorțau. Pentru ei chiar era valabilă condiția expusă de ofițerul stării civile care i-a căsătorit: „la bine și la rău”.
Îi am în minte pe bunicii din partea mamei. Credeți că în casa lor n-au existat certuri și conflicte? Căni sparte și nervi? Ba da! Credeți că bunica nu era orgolioasă, iar bunicul nu avea felul lui de-a fi? Ba da! Credeți că bunica nu-i dădea bunicului ordine? Ba da! Bunica era asemeni unui general în casă. Bunicul era ofițer în armată și comanda acolo. Bunica însă comanda acasă. :)))
Din nefericire, noi trăim într-o altă perioadă, când am extins filosofia „de unică folosință”, întâlnită, probabil, pentru prima dată, în anii ‘90. A venit din Occident, însoțită de enervanta și firava veselă de unică folosință și pet-urile de suc și apă minerală din plastic. Folosim această filosofie și când ne raportăm la oameni și relații. La oamenii dragi cu care am construit relații. Aproape că încep să cred că universul nostru este din plastic. Am ajuns să-i percepem și pe oameni „din plastic”. Parcă nu mai avem viață. Doar plastic… care se abandonează repede-repede, când s-a consumat.
E clar că toți avem defectele noastre și că acestea ne afectează relațiile. Și cum să mai meargă o relație dacă suntem post-moderni, abandonăm persoana pe care susținem că o iubim, nefiind dispuși să iertăm, să acceptăm și să trecem peste? Simplul fapt că iubirea noastră nu trece examenul momentelor dificile, când persoana iubită nu este în acord cu dorințele și aspirațiile noastre, dovedește o iubire slabă. Una festivă, „de duminică”. Prea slabă pentru a ne baza viața și relația pe ea.
Cum să meargă o relație dacă nu mai suntem dispuși să reparăm ce s-a stricat? Și se strică. Cu siguranță, după ceva vreme, când fiecare din noi este demistificat și demitologizat de celălalt. Când aureola de semizeu pe care celălalt ne-o pune, dispare. Și rămânem noi, umani, cât se poate de reali și de păcătoși, cu tendința de a greși. Din capul locului e clar asta! Suferința e a noastră. Pierderea, de asemeni. Devenim ființe cu imaginea de sine afectată, singuri, din ce în ce mai neîncrezători în oameni. E ca și cum s-ar rupe o pereche de ciorapi sau de pantaloni și le schimbăm „una-două”, fără niciun sentiment.
Despărțirea ne marchează, (…) continuarea în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei.

IMG_0056

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s