Piața, ultima redută a României?


piata

Astăzi, la piață. Nimic deosebit. Aceleași tarabe cu fructe și legume. Aceiași piețari ce încearcă să te convingă să cumperi o barabulă, un morcov, o ceapă în plus. Același peisaj multicolor și ”coloană” sonoră. Doar tristețea piețarilor înfofoliți îmi pare mai accentuată și parcă sunt mai puțini clienți – ca niciodată – care se plimbă printre tarabele încărcate, cumpărând puține…

Comoditatea, se pare, a rărit clienții din piață. Ne ducem în hipermarketurile care ne promit totul. Și da, găsim acolo totul. Chiar și fructe. Chiar și legume. Doar că, de proastă calitate. Personal prefer să merg în piață să cumpăr legumele și fructele.

Cred că piața rămâne ultima redută a mâncatului bio, sau, pe-aproape. E ultima redută a legumelor și fructelor cu gust. Dacă vom ajunge cu toții să le cumpărăm exclusiv din marile magazine ale multinaționalelor, nu va mai rămâne nimic autentic în România – țara care a importat din occident, de-a valma, fără discernământ, începând din anii 90, și bune și rele. Poate doar prostia și corupția vor rămâne românești. Ultima provine cumva din epoca fanariotă?

Reflecții pe marginea atentatelor de la Paris


paris

Europa fierbe. Filmul atentatelor începute alaltăieri la Paris, soldate cu 15 victime irecuperabile, din care 10 jurnaliști, confirmă persistența nesiguranței (și) în secolul XXI. Atentatele au fost angajate în numele islamului, fiind motivate de caricaturizarea profetului Mahomed de jurnaliștii publicației Charlie Hebdo.

Cu siguranță, acțiunile celor care au ucis în numele lui Allah sunt dezaprobante. Dar nici opera jurnaliștilor de la Charles Hebdo nu este acceptabilă, chiar dacă este publicată în virtutea libertății de exprimare. Libertatea are limitele ei, limite legate de libertatea și respectul valorilor celorlalți semnatari ai contractului social, care, încălcate, schimbă tema libertății cu cea a abuzului.

Da, categoric da: caricaturizarea profetului islamic de către jurnaliștii publicației Charles Hebdo s-a dovedit a fi un abuz costisitor. Jurnaliștii au plătit cu viața lor. Nimeni nu trebuie să-și permită excesul de libertate. Altfel, când acest tip de exces se face în raport cu anumite comunități ce au un potențial agresiv excesiv, cum este comunitatea musulmană în care există facțiuni radicale, extremiste, fundamentaliste, situația la nivel local și global poate degenera.

Secolul XX, marcat de nazism și comunist, a fost supranumit cel mai sângeros secol din istorie. Milioanele de evrei, români, ucraineni sau țigani au fost uciși în numele filosofiei naziste și comuniste. De asemeni, două războaie mondiale au devastat întreaga Europă.

Începând cu 11 septembrie 2001, când au căzut simbolurile americane și până acum două zile, civilizația occidentală a secolului XXI este pusă din nou sub semnul unui mare semn de întrebare urmat de un altul, de exclamare.

Mai mult, viitorul este incert. Au apărut zvonuri ce anunță atentate în Marea Britanie, SUA și alte țări. Pe ce planetă trăim? Spre ce ne îndreptăm? Cât de aproape/departe este perioada descrisă de Apocalipsa? Putem vorbi de civilizația europeană ca fiind una utopică? Mai putem identifica un loc de pe Terra unde este ”bine” în adevăratul sens al cuvântului?

Dialog de conjunctură


zambet

Astăzi. Trecut de ora 13:30. Scot capul pe fereastră și salut un vecin.
– La mulți ani! – îmi urează vecinul.
– La mulți ani, vecine – îi răspund eu.
– Ce faci? – mă întrebă vecinul.
– Iau micul dejun.
– Așa de dimineață? – mă întreabă el.
– Da – îi răspund eu – ce voiai, să mă trezesc dis de dimineață, ca oltenii, să văd cât aș fi avut până m-aș fi sculat târziu? )))))

– Înseamnă că diseară, pe la opt, iei prânzul, punctează el.

– Da, îi răspund eu. Iar mâine dimineață, pe la unu, două, cina :))))