CADOUL visat de ziua mea


Untitled
Mâine, 28 februarie, e ziua mea. Împlinesc 32. Când au trecut toți acești ani? S-au dus asemeni unei mașini rapide prin tunelul ireversibil al vieții. Mama îmi spunea că am venit pe lume la ora opt, seara. Dacă întârziam patru ore, m-aș fi născut pe 29…o dată la patru ani…
Cadouri? Nu îmi doresc cadouri. Nu îmi aduceți cadouri. Nu le vreau. Nu pot îmbrăca sufletul cu ele. Nu mă (mai) incită. Nu mă mai fac să zâmbesc cu gura până la urechi … Mi-ar declanșa cel mult un surâs. Acel surâs dezamăgitor pentru cei care ar veni să-mi dăruiască ceva. Și nu pentru că gestul lor n-ar conta. Ci pentru că ”material” primită sub forme diverse nu m-ar bucura cu adevărat.
Buzele mele s-ar transforma în două arcuri de cerc perfect articulate doar dacă cadoul zilei de mâine ar fi începutul unei povești de dragoste. Începutul unei povești despre care n-am mai scris. O poveste a cărei realitate ar depăși imaginația mea.
Ce voi face mâine? Nimic. N-am organizat nimic, n-am invitat pe nimeni. Voi sărbători fără ”tam-tam” și fără bucate alese. Cu mine și cu Dumnezeu din cer. Prefer liniștea, paradoxal cu faptul că anticipez să fiu invadat de ”la mulți ani-uri” venite mai mult din universal virtual (Facebook) decât din realitatea fizică.
La mulți ani?! Fie! Să am parte de ei. Să fie mulți și plini de iubire…

LUXUL UMILINȚEI


tristete

Când ai tot ce îţi doreşti, când orice lux a devenit o banalitate, legea insuficienţei permanente te face să cauţi un altfel de lux: luxul umilinţei.
Ca obiect al umilinţei cuiva, simţi că pierzi, pe zi ce trece, condiţia de om. Te întrebi dacă relaţia în care te-ai angajat îşi mai are rostul sau mai are misiunea şi parfumul pe care o avea odinioară.
Orice om îşi are propriile sale limite. Atingerea limitelor sale cu „ajutorul” altcuiva, prin comportamente indezirabile, se rezolvă prin cuvântul cheie numit evadare. Fiindcă o relaţie resimţită, iar şi iar, ca pe o închisoare cu sistem deschis, este o detenţie pe viaţă. O persoană privată de libertate pe viaţă nu are altă opţiune concretă de a-şi schimba condiţia, decât să evadeze. E singura lui oportunitate ce poate să-i schimbe statutul. Altfel, înnebuneşte, dobândind o afecţiune psihică. Fie părăseşte mediul nociv, părăsind persoana care încearcă (conştient sau nu) să îl aducă la stadiul de posesor al unei afecţiuni psihice.
Nu poţi exista la infinit într-o relaţie în care nu mai eşti subiectul dragostei, ci obiectul plăcerii ei de a te umili. Când o relaţie s-a destrămat, devenind anormală, aproape patologică, distructivă, este indicat ca persoana sau persoanele implicate în acea relaţie să părăsească ecuaţia relaţională pentru a-şi putea menţine sănătatea mintală intactă.
O relaţie nefuncţională, cultivată de dragul imaginii/blazonului unei persoane angajate în acea relaţie, este o pierdere de timp. Este menţinerea neşansei de a întâlni pe cineva cu care relaţia ar fi benefică!
Nu putem exista la întâmplare, în relaţii haotice, dezordonate, cultivate în ignoranţă. Nu ne putem permite ca cineva să-şi permită aproape orice! E absurd să continuăm o relaţie care s-a transformat din colţul de rai, din tărâmul iubirii, în cel al urii şi al luptelor nesfârşite în domiciliul conjugal!
Când dialogul a dispărut,(…)

Cartea poate fi comandată pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

O problemă fundamentală


love

Simt că în mine există o problemă fundamentală nerezolvată. Încă trăiesc o nevoie profundă nesatisfăcută: aceea a convingerii că nu sunt iubit. Că nu mi s-a dăruit încă nimeni. Că nu a existat cineva care să mă iubească în adevăratul sens al cuvântului: necondiționat!
Nu împlinisem 18 ani când viața mea a devenit o intersecție într-un uriaș deșert: mi-a murit mama. Probabil că ea m-a iubit necondiționat. Pe atunci nu aveam suficientă capacitate analitică pentru a distinge iubirea autentică a ei, fie și în momentele în care își exercita rolul părintelui ce aplică corecțiile necesare…
Soția nu m-a iubit necondiționat. Afecțiunea ei pentru mine avea un preț pe care trebuia să-l plătesc. În fiecare zi, trebuia să câștig moneda de schimb cu care să plătesc dragostea ei. În rate nu-mi oferea nimic. Dacă într-o zi nu eram capabil să câștig suficient, adio afecțiune! Adio zi trăită în paradis! Acea zi devenea o zi a unei case somptuoase (cea în care locuiam), cu pereți reci și un apus văzut prin ferestrele de termopan.
Conștientizez, mai mult ca niciodată, că dragostea agape, acea iubire necondiționată ce se dăruiește indiferent de starea partenerului la un moment dat, este de o importanță vitală în relația unui cuplu. Unde ajungem dacă suntem puși în situația de a „plăti” dragostea celuilalt? Cine sau ce mai suntem atunci? Devenim cerșetori îmbrăcați în pijamale, cu genunchii sufletești la picioarele partenerului, care nu mai dă doi bani pe noi. Fiindcă ne-am dovedit neputincioși în acea zi?!
La antipodul iubirii reale, există, machiată strident, în haine elegante, dar provocatoare, dragostea de tipul „te iubesc pentru că…” sau „te iubesc dacă…”. E dragostea egoistă, falimentară. E dragostea contractuală. Atunci când condițiile invocate nu mai sunt îndeplinite, fiind, probabil, absente momentan, dragostea o șterge din loc și spune că se va întoarce abia când vor fi întrunite condițiile solicitate ce i-au determinat apariția și persistența! Cu o astfel de dragoste, relația eșuează. Fiindcă e doar o formă subtilă de egoism, mimând excelent dragostea veritabilă, schimbându-și vestimentația când viața reală își pune amprenta pe cuplul ai cărui parteneri sunt cât se poate de imperfecți.
Viața mea devenise un iarmaroc în miniatură; zgomotos, cu țigani și marketing de bâlci, în care se comercializa totul! Iubirea devenise un produs de lux pentru care trebuia să plătesc scump. Dacă nu aveam suficienți bani, adio iubire! Nimic nu (mai) e moca! Totul se plătește!
O altă chestiune: într-o relație maritală, Amorul,(…)

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Când moare iubirea… divorţăm


divort

Iubirea ca factor coagulant.
Iubirea ca pretext.
Iubirea ca realitate.
Iubirea ca ideal.
Iubirea ca factor de influenţare şi manipulare.
Iubirea ca realitate prin care celălalt îţi spune că-i pasă.
Iubirea ca vis.
Iubirea ca argument pentru a-i cere celuilalt să facă sex cu tine.
Iubirea ca formulare şi cerere în căsătorie.
(Ne)iubirea ca motiv de divorţ: „Nu te mai iubesc!”

Iubirea, laitmotiv al diverselor sale forme, e argumentul apariţiei, existenţei şi încheierii unei relaţii. E ambalajul sclipitor în care aşezăm cererea noastră adresată celuilalt. Îi dăruim viaţa noastră, persoana noastră cu tot ce este şi, când ne plictisim, sau nu ne mai convine situaţia cu acea persoană, distrugem „ambalajul”, îl luăm pe făraş şi… plecăm.
Rămânem cu un gol imens şi cu uşa pe al cărei prag păşim cu ce este al nostru, părăsind domiciliul conjugal. Suntem asemeni ţiganilor ce pleacă cu cortul, cu ţoale aruncate în saci şi diverse obiecte pe care le-am achiziţionat de-a lungul timpului ce ne aparţin.
A fost o prietenie scurtă; câteva luni și ne-am căsătorit. Nu ne-am cunoscut suficient. N-am reuşit să vedem dacă realmente ne iubeam. N-am conştientizat diferențele noastre și incapacitatea de a le accepta. Nici doza de maturitate necesară unei relaţii de căsătorie n-am avut-o. Dar oare a fost iubire? A fost acea „substanţă” complexă (ne)materială ce armează o relație? Sau doar pură pasiune ce ne-a înflăcărat și-am confundat-o cu iubirea?
Am ezitat să-i acordăm tratamente şi timp însănătoşirii iubirii. Iubirea a decedat. Acum tăcem. Am dus-o la groapă pe ascuns, noaptea, fără preot sau pastor, fără lume, într-o beznă în care abia percepeam cortegiul funerar sumar. Am mers pe ascuns spre cimitirul istoriei personale, unde am îngropat și iubirile adolescentine. Acolo am înmormântat și iubirile mai explozive, mai tinere şi mai sincere decât aceasta.
Astăzi jelim. Purtăm doliu, tăcem şi privim în jos. Nu mai avem ce să (ne) spunem. Cuvintele sunt poveri pe care nu le mai ridicăm, în ciuda promisiunilor de la altar.
Când moare iubirea şi o conducem (…)

                                 continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Accesoriile ființelor umane


accesoriile fiintelor

O domnişoară/doamnă îmbrăcată elegant, în rochie sau în combinaţia bluză-fustă, impresionează un bărbat. Un domn îmbrăcat în costum, de asemeni, dă „pe spate” sexul opus. Portofelul gras al uneia sau al altuia orbeşte ochii raţiunii. Studiile, profesia, statutul material „întunecă” mintea, claritatea şi luciditatea. Dezbrăcată de vestimentaţie, de posesiuni, studii şi funcţii, fiinţa umană rămâne cu personalitatea ei, cu combinaţia temperamentală, aptitudinală şi caracterială pe care o deţine. Privită fără „anexele” ei, o persoană se percepe corect. Când te căsătoreşti, porneşti la drum cu omul pe care se prind toate cele enumerate mai sus. De fapt, la zero milimetri distanţă de cineva suntem goi, la propriu şi la figurat. Accesoriile unui om nu fac decât să-i ofere o anumită imagine. Practic, ne căsătorim nu cu imaginea, ci cu purtătorul acelei imagini reale sau construite de acel cineva. Dar imaginea poate induce în eroare. „Construcţia” unui om cu ajutorul elementelor exterioare, adiacente, e-un praf aruncat în ochii privitorilor. Astfel, ochii nu mai reuşesc să privească clar fiinţa. Sunt împiedicați de posesiile fiinţei. Nu mai văd „trupul”, ci vestimentaţia sa. Percepută vizual, o fiinţă ne poate sfida prin costumul Armani, poşeta Louis Vuitton, sau ceasul Longines. Dar în afara faptului că are bani şi gusturi, acestea nu comunică nimic despre ființa interioară… Privindu-le, nu vom cunoaște capacitatea de a iubi a unei persoane. Banii, ah banii… Sunt de dorit într-o perioadă ca aceasta. Sunt, într-adevăr, necesari. Fără de ei nu poţi „trece strada”. Totuşi, a „te înjuga” cu cineva doar pe criteriul „banilor mulţi” este barbarism sufletesc pur. Fără chimia dintre două persoane, fără trăsăturile de personalitate care-i fac asemănători şi îi apropie, în absenţa unei concepţii despre lume şi viaţă asemănătoare, dacă nu identice, succesul relaţiei nu va fi atins. Respectiva relaţie e un non-sens. Pentru că sensul unei relaţii e dat de-o perspectivă comună. Riscaţi să ajungeţi în pustiul neiubirii, pentru că, fără ceva aparţinând fiinţei, care vă leagă, fără trăsături asemănătoare, iubirea, fericirea sau altele asemenea nu vor fi experimentate. Credeţi că divorţul vedetelor de la noi este întâmplător? Posesiunile materiale sau profesionale sunt suficiente? Nu! Fără altceva, superior, sufletul este gol, pustiu şi însetat de iubire! Orice avere palpabilă nu e capabilă să împlinească sufletul. Pentru că sufletul nu poate fi satisfăcut de nimic material! Sufletul este împlinit doar de fiinţă, fie că e vorba de OM sau DUMNEZEU! Într-o relaţie, ceea ce hrăneşte sufletul este (…)

                               continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei IMG_0056