Când moare iubirea… divorţăm


divort

Iubirea ca factor coagulant.
Iubirea ca pretext.
Iubirea ca realitate.
Iubirea ca ideal.
Iubirea ca factor de influenţare şi manipulare.
Iubirea ca realitate prin care celălalt îţi spune că-i pasă.
Iubirea ca vis.
Iubirea ca argument pentru a-i cere celuilalt să facă sex cu tine.
Iubirea ca formulare şi cerere în căsătorie.
(Ne)iubirea ca motiv de divorţ: „Nu te mai iubesc!”

Iubirea, laitmotiv al diverselor sale forme, e argumentul apariţiei, existenţei şi încheierii unei relaţii. E ambalajul sclipitor în care aşezăm cererea noastră adresată celuilalt. Îi dăruim viaţa noastră, persoana noastră cu tot ce este şi, când ne plictisim, sau nu ne mai convine situaţia cu acea persoană, distrugem „ambalajul”, îl luăm pe făraş şi… plecăm.
Rămânem cu un gol imens şi cu uşa pe al cărei prag păşim cu ce este al nostru, părăsind domiciliul conjugal. Suntem asemeni ţiganilor ce pleacă cu cortul, cu ţoale aruncate în saci şi diverse obiecte pe care le-am achiziţionat de-a lungul timpului ce ne aparţin.
A fost o prietenie scurtă; câteva luni și ne-am căsătorit. Nu ne-am cunoscut suficient. N-am reuşit să vedem dacă realmente ne iubeam. N-am conştientizat diferențele noastre și incapacitatea de a le accepta. Nici doza de maturitate necesară unei relaţii de căsătorie n-am avut-o. Dar oare a fost iubire? A fost acea „substanţă” complexă (ne)materială ce armează o relație? Sau doar pură pasiune ce ne-a înflăcărat și-am confundat-o cu iubirea?
Am ezitat să-i acordăm tratamente şi timp însănătoşirii iubirii. Iubirea a decedat. Acum tăcem. Am dus-o la groapă pe ascuns, noaptea, fără preot sau pastor, fără lume, într-o beznă în care abia percepeam cortegiul funerar sumar. Am mers pe ascuns spre cimitirul istoriei personale, unde am îngropat și iubirile adolescentine. Acolo am înmormântat și iubirile mai explozive, mai tinere şi mai sincere decât aceasta.
Astăzi jelim. Purtăm doliu, tăcem şi privim în jos. Nu mai avem ce să (ne) spunem. Cuvintele sunt poveri pe care nu le mai ridicăm, în ciuda promisiunilor de la altar.
Când moare iubirea şi o conducem (…)

                                 continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s