CADOUL visat de ziua mea


Untitled
Mâine, 28 februarie, e ziua mea. Împlinesc 32. Când au trecut toți acești ani? S-au dus asemeni unei mașini rapide prin tunelul ireversibil al vieții. Mama îmi spunea că am venit pe lume la ora opt, seara. Dacă întârziam patru ore, m-aș fi născut pe 29…o dată la patru ani…
Cadouri? Nu îmi doresc cadouri. Nu îmi aduceți cadouri. Nu le vreau. Nu pot îmbrăca sufletul cu ele. Nu mă (mai) incită. Nu mă mai fac să zâmbesc cu gura până la urechi … Mi-ar declanșa cel mult un surâs. Acel surâs dezamăgitor pentru cei care ar veni să-mi dăruiască ceva. Și nu pentru că gestul lor n-ar conta. Ci pentru că ”material” primită sub forme diverse nu m-ar bucura cu adevărat.
Buzele mele s-ar transforma în două arcuri de cerc perfect articulate doar dacă cadoul zilei de mâine ar fi începutul unei povești de dragoste. Începutul unei povești despre care n-am mai scris. O poveste a cărei realitate ar depăși imaginația mea.
Ce voi face mâine? Nimic. N-am organizat nimic, n-am invitat pe nimeni. Voi sărbători fără ”tam-tam” și fără bucate alese. Cu mine și cu Dumnezeu din cer. Prefer liniștea, paradoxal cu faptul că anticipez să fiu invadat de ”la mulți ani-uri” venite mai mult din universal virtual (Facebook) decât din realitatea fizică.
La mulți ani?! Fie! Să am parte de ei. Să fie mulți și plini de iubire…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s