Educația financiară a oamenilor de afaceri din România văzută prin lupa serviciilor de recuperări creanțe.


euro-447214_640
Chiar crezi că partenerii tăi de afaceri, despre care spui că îți împărtășesc necazurile lor, îți vor mărturisi și faptul că îi paște falimentul, iar pe tine o gaură financiară cât Groapa Marianelor?
Domnule milionar, chiar vei pune mâna pe bâtă când debitorul tău va refuza să-și achite datoria? Dar când vei obosi, vei dori, totuși, în al doișpelea ceas al înțelepciunii și-al eleganței tale, să predai creanța până nu vine termenul general de prescripție, și să lași pe mâna profesioniștilor treaba asta de recuperare, fără bâtă, și alte ”accesorii”?
Oare chiar își vor stinge debitul cei care-ți vorbesc amabil de… ”Paștile cailor”?
Dar chiar nu vrei să știi ce-ți mai fac debitorii? Nu de alta, dar un serviciu profesional de monitorizare ți-ar prinde bine. Foarte bine. Prea bine… Și nu e scump deloc…
Și cum vrei să te ajut, domnule Director, în al douăzeci și cincilea ceas, să recuperăm banii de la patronul cu Ferrari și Lamborghini dacă nu (mai) are nimic pe numele lui? E tardiv acum…
Sunt doar câteva întrebări izvorâte din practica din domeniul recuperărilor de creanțe, așa, hazlii și ciudate cum sunt, care mă fac să pun sub semnul întrebării și sub un altul, al exclamării, progresul mediului de afaceri din România, așa, în general, în toți acești așa numiții ani ai ”tranziției”.
Este cert că afirmația ”la politică, fotbal și, mai nou, am constat eu, la recuperări creanțe” se pricep toți românii din mediul de business autohton. Se pricep…prost. Cel puțin asta deduc din reacțiile unor manageri ai unor companii românești, în special din domeniul agricol, a căror motivații în ne-predarea creanțelor către o firmă specializată pe servicii de recuperări creanțe, pendulează între infantilism, grobianism, orgoliu atotștiutor și mirare prelungă când firma debitoare a intrat în incapacitate de plată (indusă) și, nu în ultimul rând, pierderi ENORME de bani.
Din anii 90 și până azi se pare că încă ne bălăcim în apa struțo-cămilelor. Încă avem mulți combinagii de compromisuri și soluții neprofesioniste. Încă avem țepari, șmecheri cu ștaif și specii umane care-și pun întrebarea dacă serviciile noastre sunt moca. Nu domnilor, nu sunt. Și noi, ca și voi, mergem să ne facem cumpărăturile în Carfur și ne plătim onlain facturile. Și noi, ca și voi, suntem nevoiți să punem carburant în rezervor și când dăm cu mașina-n gropi facem o vizită la service. Și noi mergem la doctor și trebuie să…
Deși putem vorbi de o diviziune a muncii în Europa apuseană începând cu secolele XV-XVI, odată cu apariția zorilor capitalismului, dar mai cu seamă în secolul XIX, odată cu revoluția industrială, se pare că România este încă în urmă, captivă a modelului socialist experimentat pe meleagurile mioritice în secolul precedent și în materie de business. În România anului 2015 diviziunea muncii încă lasă de dorit. Know-how-ul companiilor specializate pe ceva încă nu prezintă interes pentru toată lumea.
Încă le știm pe toate și le facem pe toate: prost, deplorabil și necalitativ. Ne place spiritul occidental și civilizația apuseană, calitatea și produsele made in England, Germany etc. dar n-am înțeles că mentalitatea neo-comunistă pe care o tot hrănim este un MARE IMPEDIMENT spre mult râvnita ”integrare” în Europa și spre progresul din statutul curent de țară spre cel de țară ”ca afară”.
Fie-ne schimbarea rapidă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s