Scurte reflecții privind consumerismul


consumerism1

Urăsc consumerismul. Urăsc ritmul amețitor al schimburilor de orice pe care îl cultivă unii: de la haine, telefoane, încălțăminte, laptopuri și până la motoare, mașini sau diverse accesorii. Nu pricep risipa asta de resurse de dragul ”breaking-news-ului” din viața personală, de dragul înnoirii continue. Sau, poate, sunt eu demodat. Am rămas, probabil, cu mulți pași în urma trendului. Dar ce-aș câștiga dacă m-aș lăsa dus de val? Cred că mai degrabă aș pierde. Aș pierde bani. Inutil. De aceea încă păstrez perechea de pantofi cumpărată la Roma în 2009 – dați cu cremă, arată încă bine. N-am abandonat nici perechea de adidași Nike cumpărată în 2008 (cu care alerg), nici telefonul mobil Nokia E72 achiziționat în 2010 – încă funcționează…
În seara asta discutam cu un amic pe tema telefoanelor mobile. Îmi spunea că nu voi rezista să nu-mi achiziționez și eu un Iphone 6 sau un Samsung S6. Nu, i-am spus. S3-ul meu are doi ani și dacă mă va mai ține doi, voi considera că ”și-a făcut datoria pe deplin”. ..
Probabil că datorită următoarelor rânduri mă veți lua de prost. De prostul ăla din proverbul în care se spune că ”moare de grija altuia”. Totuși, mă întreb, când vor reuși unii să (mai) economisească? Când le va veni mintea la cap ălora cu BMW X6 ce locuiesc în chirie într-o garsonieră? Dar puștanilor fără nimic în cap dar cu ultimul tip de Iphone în buzunar?
Ce e aia economisire? Păi este atunci când, din venitul câștigat într-o lună, te străduiești să nu cheltuiești tot. Greu. Știu. Dar nu imposibil. Am realizat că se poate. Și este necesară economisirea. Că dacă te prinde o problemă imprevizibilă, ce faci? Te împrumuți? De la cine? Banii sunt foarte scumpi!
Și, la final, o ultimă idee: în ritmul ăsta cu care noi și contemporaneitatea noastră autohtonă și occidentală consumăm, copiilor, nepoților și strănepoților – dacă va mai îngădui Dumnezeu viața temporală – ce le va mai rămâne?

La final


Untitled

Există uneori un mod ciudat de a reacționa în fața unei iubiri pierdute. Sau poate nu. Poate exilul în lumea ta, interiorizarea aceasta în care stai pasiv și refuzi să mergi mai departe, uitând chipul fostei iubite pierdut în trecut, e unul firesc, natural.
Fila unei iubiri nu se poate întoarce ușor. Și asta îți spune că ai iubit-o, că ai vrut-o pentru totdeauna. Că universul tău interior a prins conturul chipului ei, iar sufletul tău s-a atașat de umbra sufletului ei – un proces emoțional-afectiv ce-a fost inutil.
În ciuda dificultății de a-ți explica aceasta, știi că iubește un alt bărbat acum, sau, cel puțin, de dragul acestei imagini (inutile sufletului), mimează asta. Mai știi că acel bărbat o iubește sau, cel puțin, se preface că a ajuns într-un timp scurt la acel nivel înalt și totodată adânc al iubirii, iar ea crede asta.
Iubire înseamnă și să lași „pierdută” persoana în brațele altei persoane, chiar dacă ea a fost cea mai iubită femeie din viața ta.
Am învățat târziu că iubire înseamnă și să respecți decizia celuilalt de a nu te mai iubi și, efectiv, să nu mai cauți persoana iubită, chiar dacă plutești în deriva existenței tale până când, într-o zi, subnutrită prea mult, iubirea ta pentru ea va muri.
Iubirea înseamnă și să lași ușa trântită în nas închisă, pentru că nici Dumnezeu nu forțează voința liberă a unui om. Sunt mai presus de Dumnezeu?

Încă sunt singur. Cu sufletul în așteptare. În așteptarea iubirii. A unei iubiri veritabile care să înceapă și să nu se mai sfârșească; decât la sfârșitul lumii. La sfârșitul lumii unuia dintre noi, sau la sfârșitul civilizației umane descris de Apocalipsa.
Am mai trecut pe strada aceasta îngustă și întunecată a despărțirii. Doar persoana iubită diferă. Suferința e aceeași. Are același gust. Și aproape aceeași intensitate. Aceeași senzație și părere de rău. Nu doar natura are perioadele ei. Și viața are anotimpurile ei. Acum e iarnă și sper să nu rămână așa.
Trăiesc cu speranța că această carte nu va rămâne prima și nici ultima pe tema dragostei. Mormântul nu trebuie primit decât după o poveste de dragoste adevărată.
Moartea nu a răpit din lumea asta sufletul lui Romeo, nici pe-al Julietei. Fiindcă nici unul, nici celălalt, nu mai era un suflet solitar, separat. Deliciul morții a fost unul minim. Fiecare exista în comuniune cu celălalt. Moartea a primit un suflet și, ca expresie că acel suflet nu avea o existență solitară, a fost nevoită să primească și sufletul celuilalt. Moartea s-a bucurat doar de transferul celor două suflete în lumea de dincolo, nu de separația lor. Or, dacă murim ca iubiți, deodată, ce-avem de pierdut?
Moartea martirilor primelor secole ale creștinismului sau ai deținuților politici din închisorile comuniste, expresie a barbarismului omului față de om, nu a fost moartea sufletelor singure. Era moartea celor ce mureau (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert

.coperta cartea mea

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

Lopata și târnăcopul iubirii


tarnacop

De la comoda muncă de birou, în domeniul socio-uman, la vânzări, în firma socrului meu, ajunsesem la lopată și târnăcop, pe motiv de incompetență. Așa spuneau despre mine cumnatele mele („perfecte” de altfel), ce își doreau un trai comod la serviciu, odată cu venirea mea la firma socrului-boss. Era verdictul unui cumnat care cică era managerul firmei. Era un manager matinal, cu gândul în permanență la off-road, care evalua competențele angajaților săi, transpirând pe dealuri și-n păduri, cu motorul…
Acasă, în timpul liber, în vila somptuoasă a soției, mă relaxam, când într-o cameră, când în alta, după preferințe, scriind. Ce contrast! Să locuiești la o vilă, asemeni unui boss, să te plimbi cu un Mercedes, dar să muncești pe șantier asemeni unui om lipsit de educație, îmbrăcat în blugi uzați, cu bocanci în picioare și mănuși de tăvăleală în mâini!
Aici, pe domeniul socrului meu, săpam un șanț necesar pentru branșarea la apă. Era un șanț adânc de un metru și lat de aproximativ patruzeci de centimetri. Făceam treaba asta cu un coleg. Parcă săpam un tranșeu pentru un război ce urma să vină…
Hai că bine-ai mai ajuns! Dăi bătăi, ignoră bătăturile și transpirația ce curge șiroaie. Luptă, luptă! Ai o soție minunată care te vrea bărbat. Să dai la târnăcop și la lopată, că de altceva nu ești în stare în concepția ei. „Aici îți este locul”, îmi spune ea. Ok, bine, fie! Accept, ca o soluție provizorie. Accept târnăcopul și lopata. Să nu crezi că mi-e frică de muncă!
Gluma zilei venea tot din partea ei:
– Ieșim la plimbare? îmi spune spre seară…
– Nu sunt în stare, îi spun și… adio romantism, adio plimbare, dragă soție.
M-ai adus la târnăcop și lopată, la furcă și, mai târziu, la sapă de lemn și crezi că-mi mai arde de plimbare?! Tu, da, ești fata tatei, ai un loc călduț, la birou. Îți permiți să te plimbi! Eu sunt măscăriciul de serviciu al propriei mele identități. Nu îți este rușine să ieși cu mine pe stradă?
Nu ești antrenat. Dar azi așa, mâine așa, săptămâna viitoare tot așa și (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

coperta-din paradis in desert

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

Papucii familiei Împiedichescu


papuci

Fiecare din noi e un papuc. Asta e imaginea pe care o am la îndemână… Suntem un papuc împerecheat cu-n alt papuc, încălțând perechea de picioare ale unei persoane. Papucii sunt de diferite mărimi. Au culori și forme diverse. Sunt confecționați din materiale diverse.
Persoana joacă aici rolul de metaforă a unei relații. Mersul unei persoane este reușit, dacă papucul drept încalță piciorul drept, iar papucul stâng încalță vesel piciorul stâng. Fără să comenteze de ce e așa și nu altfel.
Pentru deliciul publicului, există și o altfel de potrivire: încălțămintea stângă se bagă în seamă și încalță piciorul drept, iar cea dreaptă piciorul stâng. Mersul picioarelor devine astfel unul deranjant. Degetele încep să doară, fiind strânse de nepotrivirea papucilor. Încep să apară bășici, iar rolul nepotrivit asumat de un papuc sau de celălalt, începe să fie dureros.
Spun acestea, gândindu-mă la relația mea de căsătorie eșuată. Papucul stâng, femeia, încerca să ia locul papucului drept, bărbatul. Încerca să fie rațiune supremă, bădărănism și agresivitate…
În diverse situații, când se încarcă cu nervi, femeia se transformă în terminator (o ipostază neîngăduită nici măcar bărbatului). Își întinde brațele pentru a te plesni. Încearcă să se urce pe tine asemeni unui tanc, pentru a-ți mutila figura și a ieși triumfătoare. Atunci relația se transformă din armonia unui colț de paradis, într-o caricatură. Una a unui iad pe pământ.
Relația începe să exerseze atunci (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

coperta-din paradis in desert

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

Amintiri cu Petre Anghel


petre anghel II

Prima secvență care-mi apare pe scena amintirilor este aceea în care Profesorul Petre Anghel asista la una din probele examenului de admitere. Era în vara anului 2001. La finalul probei de examen ne-a spus – mie și câtorva candidați – ce trebuia să scriem pe foile de examen pentru a obține rezultatul maxim.
Următoarele amintiri cu Profesorul Anghel le am de pe băncile facultății, din perioada anilor 2001-2005, de la cursurile de comunicare și tehnici de redactare. De la el am reținut că nu există întrebări greșite, ele fiind necesare pentru abordarea necunoscutelor. De asemeni, îi datorez perspectiva simplă și foarte practică a comunicării care înseamnă ”a spune celor din jur cine ești, ce vrei, pentru ce dorești un anume lucru (…) înseamnă și a tăcea, a aștepta reacția, răspunsul celuicăruia ai vrut să-i faci onoarea de a-l anunța că exiști și chiar de a-i spune ce vrei” (Petre Anghel, Stiluri și metode de comunicare, ed. Aramis, București, 2003, pag. 11-12).
Îmi amintesc că, odată, a încercat să ne spargă tiparele de gândire și ”prefabricatele” minților noastre, solicitându-ne să argumentăm de ce ospitalitatea românească este o calitate? A urmat un schimb interesant de argumente și contraargumente între catedră și băncile sălii de cursuri…
Probabil nu sunt singurul care datorează Profesorului Petre Anghel rolul de perfector a celei mai importante capacități umane: comunicarea. Scrisă și vorbită.
Marea calitate a Profesorului Petre Anghel a fost aceea că își lăsa acasă ”gradele” de Profesor și nu-și uita niciodată ”calitatea” de om, de ființă umană în raport cu studenții săi în sălile de curs.
Regret că am ezitat să calc pragul facultății în ultimele săptămâni pentru a-i dărui un exemplar al cărții mele, pentru că da, îi datorez și Profesorului Petre Anghel apariția celei de-a doua cărți:

coperta cartea mea

Adio, Domnule Profesor!


petre anghel

Plecarea sa este, cu siguranță, o pierdere. O pierdere pentru familie, apropiați dar și studenți . Pentru că da: a fost unul din puținii Profesori originali, cu o prestanță atrăgătoare, de la care realmente aveai ce învăța. Veneai cu plăcere la cursurile sale.
În comparație cu marea masă de profesori , Petre Anghel are meritul de a fi fost genul de profesor în dreptul căruia eticheta abordării (neo)comuniste nu se lipea. Aveai libertatea să (te) exprimi în propriile tale cuvinte și nu să memorezi kilometri de cursuri. Aveai libertarea (contra)argumentării și posibilitatea reacției fără să fii penalizat.
Profesorul-Contemporan cu Preda sau Nichita, Petre Anghel, de la care am împrumutat, cred, puțin, din ironia – pe merit – și care ne-a introdus în ”tainele” comunicării și a împletirii cuvintelor în texte, a părăsit cu puțin timp în urmă dimensiunea aceasta temporală și a plecat în veșnicia atemporală să-i învețe, probabil, pe îngeri, cum să comunice mai bine cu noi, oamenii.
Viitoarele generații de studenți au pierdut deja șansa întâlnirii cu omul și Profesorul Petre Anghel. Și pentru asta sunt mulțumit că m-am născut în 1983 și nu mai târziu.
Adio, D-le Profesor!

Autostrada iubirii și handicapul sufletesc…


handicap

Autostrada iubirii nu a fost prea lungă. Iubirea nu a ținut șnur. Problemele au apărut încet, dar sigur, mai repede decât mă așteptam… Viteza amețitoare cu care rulam cu bolidul tinereții, pe autostrada conjugală, una ignorantă și neștiutoare, a fost rapid schimbată. Nu mai ajungeam atât de ușor, ca odinioară, de la serviciu, amândoi, direct în pat, de parcă altceva mai bun, mai fascinant și mai de dorit nu exista pe lume.
Pe autostrada vieții noastre de cuplu au început să apară de-acum porțiuni cu drum în lucru. Acolo, încetineam viteza mașinii noastre până la limita evitării oricărui pericol. Ulterior, după rezolvarea conflictului, măream viteza progresiv, depășind porțiunea de drum aflată în reparații, cu speranța că nu vom mai întâlni un alt blocaj care să ne forțeze să reducem viteza. Aiurea! Nu trecuse mult timp și apărea o altă zonă de drum ce necesita reparații.
Cea mai degradată porțiune de drum s-a format când ea mi-a spus că nu mai vrea amor! Cel puțin nu oricum! Nu mai conta dacă vroiam sau nu, dacă mă simțeam pregătit. Ea își dorea să concepem un copil! Din femeia care ți se dăruia, necondiționat, cu tandrețe și afecțiune, aceasta începuse să mă condiționeze…
Trupul este o dimensiune legată indivizibil, până la moarte, de suflet! Ce credeți că s-a întâmplat în sufletul meu când femeia îmi spune că de azi începe să mă priveze de amor? Din acel moment, pe autostrada iubirii noastre apăruse un imens blocaj ireversibil! Am tras mașina pe dreapta. Am abandonat-o acolo, undeva, la începutul drumului vieții noastre. Am scos triunghiul reflectorizant din portbagaj și l-am pus în spatele mașinii. A încremenit acolo. Și azi, când scriu aceste rânduri, este tot acolo. S-a depus praful pe mașină. Au venit ploile, au spălat mașina, dar autostrada nu s-a deblocat. A rămas la fel de blocată. Iar s-a depus praful și iar a plouat. În zadar. Lacrimile nu mai puteau face nimic. Nu mai sensibilizau. Nu mai urneau nimic. Autostrada a rămas blocată. Șantajul a distrus relația! Fiindcă fără sentiment – acesta era distrus, deja – actul sexual e un pur lucru mecanic sec.
Recunoșteam că dobândisem un soi de handicap mai necunoscut Direcției de Asistență socială care eliberează certificatele de handicap cu gradul corespunzător persoanei ce suferă de o anumită dizabilitate. E un handicap mai puțin vizibil, mai discret. Un handicap sufletesc, care produce multă suferință posesorului și persoanei care până mai ieri, era cea mai dragă ființă din univers! Un handicap ce te împiedică să mai iubești și te încăpățânează în starea aceea ce te deterrmină să nu te mai poți dărui! Coloana vertebrală a sufletului s-a fracturat iremediabil!
Trupul ei, (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

IMG_0056

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.