10 ANI… de la absolvirea facultății


10

Se împlinesc 10 de ani de la absolvirea facultății. Când au trecut? Parcă a fost cu patru-cinci ani în urmă, nu cu 10. Atunci aveam 22 ani. Eram încă un copil, deși am impresia că încă mai păstrez trăsături infantile. N-am vrut să ascult imperativele unor persoane apropiate și am lăsat maturizarea să curgă lent, să mă lovească cu anumite experiențe care mi-au oferit câteva lecții. Necesare cred.

Am părăsit băncile facultății cu impresia că voi juca rolul unei rotițe importante în angrenajul societății umane. Anii ce au urmat absolvirii facultății mi-au dovedit contrariul.

Am învățat că universitatea nu e decât o etapă, o treaptă pe care un tânăr o poate păși pe scara vieții, iar pentru a ocupa o poziție respectabilă, trebuie s-o ia de la zero și să transpire mult.

Am învățat că un șofer de tir FĂRĂ FACULTATE poate fi cel puțin la fel de respectabil ca orice absolvent de facultate, atunci când dovedește PRACTIC o abilitate superioară pe care unii, care se autointitulează specialiști, nu reușesc să o arate.

Am învățat că sinceritatea rămâne o valoare, dar nu toate persoanele merită sinceritatea. Față de unii e necesar misterul…

Nu regret anii petrecuți la facultate. Mi-au deschis orizonturile înguste cu care intrasem (la facultate) și, dacă aș alege o singură realizare, o singură trăsătură dobândită la finalul studiilor universitare, aceea ar fi spiritul autodidact – însușirea impulsului de a studia, fără a mai fi nevoie de profesor(i).

Al treilea proiect


scris

După cartea ”Din Paradis în deșert”, am demarat al treilea proiect publicistic: lucrez la a treia mea carte, în care mă adresez tinerilor mai puțin experimentați într-ale vieții…

E un proiect dificil care-mi va solicita foarte multe ore de creație și finisare a textului brut.

Primul argument al apariției acestei cărți izvorăște din propia mea viață: mi-ar fi plăcut să citesc o astfel de carte care să abordeze teme esențiale pentru viața mea de tânăr ”picat din Lună”. Încă sunt de părere că părinții și profesorii nu comunică suficiente informații relevante tinerilor care vor ieși din ”laboratorul” copilăriei și al anilor de școală care habar nu au cum să abordeze eficient și realist chestiunea managementului financiar personal, a relațiilor profesionale și personale, cum să-și prioritizeze activitățile, stabilindu-și obiective și acțiuni strategice, sau cum să-și dezvolte spiritul autodidactic, atât de necesar pentru a-și ”ascuți” inteligența și a nu rămâne ”tufă de Veneția”.

Mai devreme de doi ani nu preconizez să public…

Mi-am propus ca acesta să fie mai bun ca precedentul. Vom vedea dacă-mi va ieși.