UPDATE…al treilea proiect personal editorial


Untitled

Al treilea proiect editorial personal, dedicat adolescenților și tinerilor (încă) puțin experimentați,

despre copilarie, literatură autohtonă și literatură străină,

despre pericolul spovedaniei,

despre anumiți pastori și preoți,

despre handicapuri și nota 10,

despre bani, bogăție și sărăcie,

despre arta de a supraviețui cu bani (mai) puțini,

despre prieteni și cunoscuți etc.,

continuă.

Mă simt inspirat să scriu, nefiind dator niciunei politici (publice, sociale, religioase etc.).

Încerc să scriu PE BUNE, fără să fac compromisuri și nici suiciduri intelectuale.

Încerc să scriu totul astfel încât, la final, să iasă o carte care ”să vă dea pe spate”, despre care să spuneți, fără să ezitați, că S-A MERITAT!

Despre bărbați, pentru femei


barbat femeie

Noi, bărbații suntem ființe simple – nu simpliste. În general avem aceleași tipuri de nevoi materiale și emoționale, asemeni vouă, femeilor, cu excepția nevoii de a primi flori, de a ni se deschide ușa la intrarea în bloc, casă/vilă, mașină etc.
Nu avem simțul estetic și simțul ordinii atât de pronunțat ca în cazul femeilor (deși am întâlnit ființe feminine care sunt o excepție de la această ”regulă” – dacă poate fi una de acest tip). Avem în minte ținte, obiective acțiuni mai importante decât să aranjăm lenjeria de pat dimineața, să ne spălăm farfuriile sau să ne strângem masa după ce am mâncat.
Ne alegem partenerele pe considerente pragmatice ce țin de persoană, nu de avuția ei – cum o faceți majoritatea dintre voi – cum ar fi: frumusețe, capacitatea de a comunica eficient, hărnicie, curățenie etc.
Când vă dăruim flori o facem nu pentru că ne face plăcere să oferim flori (deși e posibil să existe și bărbați cărora le plac florile…) ci pentru că vouă vă place să primiți flori.
Nu ne plac înclinațiile mercantiliste pe care o parte din voi, femeile, le aveți, dar nu avem ce face dacă ni s-a pus pata pe acea femeie…. Practic, dacă o femeie materialistă este vânată de un bărbat (conștient de modul de a fi al acelei femei), este pentru că ea are ceva proriu ființei ei de oferit și e posibil să prezinte interes pentru el doar atât timp cât ea mai are de oferit acel ceva. Și reciproca rămâne valabilă… În genul acesta de ”asociere” conjugală nu există iubire, ci doar o serie de tranzacții…
Când se gândește la o parteneră pe termen nedeterminat cu care să ”tranzacționeze” și sentimente, nu doar plăceri pasagere, un bărbat nu va alege o femeie ”ușoară” indiferent de înfățișarea ei ”bestială”. Se va întreba dacă ea poate fi mama copiilor lui.
(va continua)

Aș locui la Chișinău


chisinau

Deși pare o glumă, dacă voi fi milionar voi alege să locuiesc câteva luni, anual, la Chișinău.

Voi puncta trei motive pentru care aș dori asta:
Pentru natura mai verde și mai puțin poluată ca cea din România.
Pentru savoarea vinului, a sucurilor de fructe, a dulcețurilor, gemurilor și a mâncării.
Pentru oamenii de acolo: mai umani, mai autentici, mai puțini mecanici ca cei din România.

La Chișinău, în România de dincolo de Prut


20150808_135745

Ieri am fost pentru prima dată la Chișinău. Pentru prima dată am călcat pământul românesc de la est de Prut. Vineri le-am propus câtorva amici această excursie și sâmbătă, dimineața, cu noaptea-n cap, am pornit spre Chișinău.

România de dincolo de prut a început cu un mic incident, la vama Leușeni: din ignoranța noastră și neglijența vameșilor, am omis să trecem și pe la biroul ”vamă”, a căror angajați efectuau vama propriu-zisă. Ne-am întors din drum imediat ce am trecut de ultima barieră și am fost înregistrați în programul informatic că am intrat în Republica Moldova.

Drumul până la Chișinău a continuat prin tumultul de verde, la dreapta și la stânga șoselei – surpinzător de bună (am auzit că drumurile în Republica Moldova necesită reparații capitale).

20150808_132211
La Chișinău m-a surprins savoarea mâncării din Restaurantul ”La plăcinte”; zeama de pui (supa de pui) și învârtitele cu vișine (plăcintele cu vișine) au fost GROZAVE. M-a amuzat denumirea din meniu a clătitelor cu vișine pe care cei din acest restaurant le numesc ”căciulița lui Guguță”. Recunosc că aici am mâncat cea mai gustoasă supă și cele mai bune plăcinte din ultimii ani.

Am inclus Chișinăul pe locul 1 ca obiectiv turistic gastronomic. Italia, Spania, chiar și Ucraina rămân pe loc secund.

20150808_121519
M-a surprins plăcut aici zâmbetul autentic, mersul mai puțin ”mecanic” al unor oameni și absența grabei, temperatura suportabilă (probabil datorită copacilor numeroși din parcuri) și absența aglomerației specifice unei capitale. Explicația se datorează, cel puțin parțial, faptului că am fost într-o zi de sâmbătă.

20150808_121054
Nu în ultimul rând, m-a surprins grija celor din Chișinău față de mașinile lor – mașinile aveau vopseaua polishuită – și faptul că am văzut puține mașini de proveniență sovietică, majoritatea fiind de proveniență occidentală.

Bulevardul Ștefan cel Mare are, la dreapta și la stânga lui un trotuar larg pe care ne-am plimbat în decursul câtorva ore petrecute la Chișinău. O plăcere.

Voi reveni cu siguranță la Chișinău dacă Dumnezeu va îngădui să mai trăiesc.

20150808_141124

Betty Blue Pecan – înghețata preferată


betty

Nu știu cum stai la capitolul înghețată, ce înghețată preferi sau, dacă, ai găsit înghețata preferată căreia i-ai devenit fidel. Această postare ar putea deveni utilă pentru tine.

Până recent, în supermarketurile sau magazinele în care intram, deschideam lada frigorifică și bâjbâiam indecis. Din copilărie, de la vârsta de 4-5 ani, când am gustat pentru prima dată înghețată la cornet și până la 31 ani, când am gustat pentru prima dată Betty Blue, n-am reușit să rămân fidel unui brand/sortiment de înghețată. Parcă lipsea ceva fiecărei înghețate cumpărate. Parcă nu era suficient de bună, sau fabricanții puneau prea multă apă și ingrediente a căror calitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Lipsea acel gust. Acel gust al înghețatei Betty Blue caramel.

Cu Betty Blue situația s-a schimbat. Această înghețată a reușit să fie unul din criteriile de selecție a supermarketului în care-mi fac cumpărăturile. Dacă un supermarket nu are această înghețată, prefer să caut altul.

Încercați Betty Blue.

P.S. Nu m-a plătit nimeni pentru această postare. Betty Blue merită toți banii și ceva în plus: RECLAMĂ GRATUITĂ.