2 pariuri relaționale


PARIUL

Tratează oamenii ca și cum ar fi ceea ce ar trebui să fie și îi ajuți să ajungă ce pot să fie.

GOETHE

   A mai rămas o singură zi din anul 2018. Mâine va începe numărătoarea inversă a orelor și minutelor rămase din acest an. Privind retrospectiv în anul care a trecut și în ceilalți ani, gândul îmi zboară la oamenii cu care am interacționat. Nu au fost puțini. Chipul unor oameni îmi apare atât de clar în minte… ! Am întâlnit două tipologii: cei bine intenționați, curați, care au mizat pe inteligența, cunoștințele și aptitudinile mele (chiar dacă nu m-au cunoscut suficient înainte) și cei cu intenții ascunse, care au mizat pe contrariul celor înșirate… și s-au înșelat…
Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să fii subestimat cel puțin o dată de cineva în privința vreunei (in)capacități sau aptitudini ale tale de către anumiți oameni. Cu siguranță ai uimit la un moment dat când, în ciuda a ceea ce credeau anumiți oameni despre tine, sau a aparențelor, le-ai dovedit contrariul. În viața de zi cu zi a acestei lumi pragmatice care ne înconjoară, există două mari pariuri pe care, conștienți sau nu, le-am făcut de-a lungul timpului cu noi înșine în legătură cu percepția și atitudinea noastră față de oamenii întâlniți. Chiar acum, în timp ce citești aceste rânduri, tu ai pariat deja cu tine însuți în legătură cu mine cu (non)inteligența și capacitățile sau aptitudinile mele (nu-i așa? Recunoaște!).
Concret, noi construim o imagine în mintea noastră, ne formăm o anumită percepție privind persoanele cu care interacționăm la nivel personal sau profesional și, în funcție de imaginea sau percepția formată asupra acelor persoane, ne setăm comportamentul, atitudinea, reacțiile și intenția de a ne respecta ”termenii contractuali” față de acele persoane.
Dacă mizăm pe faptul că persoana din fața noastră este în cunoștință de cauză în privința unui subiect sau a unei probleme care ne leagă discuția sau relația dintr-un anumit moment, vom avea o anumită abordare și atitudine, fără a specula că acea persoană nu cunoaște ceva anume. Dacă vom miza pe faptul că acea persoană este în necunoștință de cauză, vom avea o abordare și o atitudine diferite celor din prima miză… Dacă mergem pe al doilea pariu, pentru a obține anumite avantaje de natură materială sau nu, iar persoana ”se prinde”, imaginea noastră în ochii acelei persoane va avea de suferit.
Singurul pariu câștigător ÎNTOTDEAUNA PE TERMEN LUNG este acela pus pe prezumția de inteligență, știință, capacitate și aptitudine a persoanelor cu care interacționăm. A paria pe necunoașterea unui om se poate dovedi profitabil dacă omul este cu adevărat neștiutor iar intenția ta este aceea de a obține profit din asta. Dar dacă speculezi că acel om nu știe iar el dovedește că știe, atunci ai pierdut încrederea acelui om, dovedind că nu ești de bună credință, iar imaginea ta se face țăndări asemeni unei oglinzi căzute de pe un perete.
A fii de bună credință și a paria ÎNTOTDEAUNA pe existența științei și aptitudinilor unei persoane este cel mai bun pariu pe termen lung, chiar dacă nu toate persoanele cu care interacționezi vor fi precum ți-ai imaginat. Într-un astfel de pariu nu vei pierde nimic. Dar dacă practici celălalt pariu, ai pierdut încrederea oamenilor pe care i-ai ”citit” greșit! Dacă ai ”citit” greșit anumiți oameni și ei se prind că tu ai speculat neștiința lor în favoarea ta, mai ales în mediul online pe vreo rețea de socializare, iar ei reacționează scriind că te-ai înșelat, asumă-ți asta și schimbă pe viitor miza pariului… E ca-n Pariul lui Blaise Pascal privind (non)existența lui Dumnezeu: a paria pe existența lui Dumnezeu este un pariu câștigător, comparativ cu pariul pe non-existența lui Dumnezeu, pentru că dacă în lumea cealaltă realizezi că El nu există, nu ai pierdut nimic, dar dacă El există, ai pierdut totul.
La mulți ani cu pariuri înțelepte!

Reclame

Dacă Facebook-ul ar dispărea


facebook imagine      Dacă Facebook-ul ar dispărea, soarele și luna ar fi ignorate undeva pe bolta cerului de către unii din noi, asemeni luminilor aprinse pe stâlpii stradali, noaptea. Diminețile și serile n-ar mai avea farmecul celor de azi: la ce bun să mai bei cafeaua de dimineață sau ceaiul de seară dacă nu le-ai mai posta pe Facebook, nu-i așa? Fotografiile și filmulețele s-ar pierde, rătăcite undeva pe rafturile prăfuite ale bibliotecilor din livinguri. Vacanțele nu ar mai avea farmecul de azi, fiind lipsite de admiratorii care dau like-uri și comentarii la fotografiile și filmulețele postate de noi pe Facebook.
Dacă Facebook-ul ar dispărea, ”oamenii de televiziune” apăruți peste noapte prin live-urile lor, ar dispărea la fel de repede precum au apărut și ar rămâne o pagină în istoria umanității din registrul ciudățeniilor post-moderne.
Așa ar fi, probabil, realitatea pentru unii oameni care acum folosesc Facebook-ul în exces, dacă Facebook-ul ar dispărea și, în locul lui, nu ar apărea o platformă nouă de socializare cel puțin asemănătoare Facebook-ului. Probabil și pentru mine ar fi la fel, pentru că am momente când simt nevoia să transmit în eterul virtual ideile, imaginile surprinse de lentilele telefonului sau aparatului de fotografiat, sau reacțiile exprimate prin comentarii la postările altor utilizatori de Facebook.
Și, probabil, dacă Zuckerberg ar închide Facebook-ul ne-am recâștiga umanitatea prin faptul că am ieși din peștera existenței virtuale în agora reală unde ne-am vedea mai des fețele…

Referendumul a eșuat, speranțe după 2020…


referenduM

Referendumul a eșuat. Prezența insuficientă la vot pentru ca acest referendum să treacă, conform Biroului Electoral Central, sub 20% din populația cu drept de vot din România, conduce la invalidarea acestui referendum. De ce a picat referendumul? Motivul principal este de natură politică: PSD a organizat acest referendum și, pe fondul unui scepticism generalizat, prezent și la electoratul PSD, acest referendum a scos din casă doar 20% din populația cu drept de vot.
Pentru succesul acestui referendum cred că era necesară reglementarea unei alte întrebări, poate chiar: ”sunteți de acord cu modificarea Constituției României privind căsătoria care să fie uniunea dintre un bărbat și o femeie?” Întrebarea generală privind modificarea legii fundamentale a statului, pe fondul scepticismului generalizat în legătură cu partidul de guvernământ care a organizat acest referendum, a garantat eșecul acestui referendum.
Perzanții acestui referendum? Poporul român cu înclinații sexuale firești și PSDragnea. Nu este exclus ca societatea românească să se schimbe esențialemnte în arhitectura familială cunoscută – căsătoriile și destinația lui Dragnea, mâine, după procesul de la Înalta Curte…
Ce perspective avem pentru protejarea familiei lăsate de Dumnezeu? Să ne prezentăm la vot în 2020 pentru alegerea unei majorități parlamentare opuse PSD cu speranța că aceasta va organiza apoi un nou referendum cu o întrebare clară…

În urma unui rege…


regele-mihai-foto-ioana-chirita_15213000

(Foto: Ioana Chiriță)

În urma unui rege… rămâne o țară întristată și înlăcrimată, blocată în clipele unei reflecții grave privind pierderea a 28 de ani în realitatea păguboasă a republicii post-comuniste, în care neo-bolșevicii autohtoni au luat România de parcă ar fi țara lor proprietate personală – asemeni romanilor de acum peste 2000 de ani ce au împărțit cămașa lui Hristos – lăsând o țară improprie pentru demnitate sau prosperitate pentru românul de rând.
Moartea Regelui Mihai ia odată cu ea un mare potențial: acela de a folosi statutul și rolul de monarh în  procesul de transformare și aducere a României la nivelul statelor occidentale.

În urma unui rege… rămâne o națiune fără repere – căci ce vedem la palate… sunt găști ce gravitează pe orbita intereselor personale și de clan, fără viziune și fără strategie.

Monarhia trebuie sa revină. Avem nevoie de un REGE, de un OM cu o coloană vertebrală dreaptă, capabil să ne reprezinte cu demnitate, curaj și capacitate de luptă pentru interesele noastre.
Am avut în fruntea statului personaje indoielnice capabile doar de vorbe impletite și lipsite de consistență (Iliescu), multă hăhăială (Băsescu) și multă muțenie (Iohannis) completate de un parlament cu senatori și deputați ce au votat legi incomplete, prost gândite sau nocive.
E vremea sa ne trezim!

E de o mie de ori mai bine să contribui financiar la întreținerea unei case regale demne, cu autoritate, responsabilitate și determinare care să misioneze și să reprezinte bine națiunea română, decât să susții o gașcă de impostori penali care votează în defavoarea ta ca cetățean și națiune cu gândul la siluete feminine și conturi bancare!

Ce (ne-)am putea reproșa?

Regelui Mihai, poate doar timiditatea discursului sau absența unei incisivități ce se impunea în raport cu neo-bolșevicii feseniști care au preluat puterea în anii 90.

Nouă, că am permis ca România să tureze în gol și chiar să decelereze cu progresul necesar unei țări ce se vrea modernizată și nu improvizată.

Spre ce ne îndreptăm?

Dificil de spus. Se impune un referendum cu întrebarea legitimă: vă doriți reinstaurarea monarhiei? Și doar inconștienții sau oamenii lipsiți de memorie ar putea răspunde infirmativ.

Elogiu răcelii mele zdravene


raceala

M-am oprit la pat pentru mai mult timp începând de ieri… Răceala e de vină. Și m-am apucat de scris un elogiu la adresa ei, a răcelii mele zdravene:

Răceala zdravănă este fantastică. Apare când nu-ți dorești. Întotdeauna!  Aceasta reușește ceea ce nu reușește geografia – să te pună în contact cu experiența învârtirii pământului și, odata cu el, a învârtirii dormitorului.
Răceala zdravănă te aduce în starea omului meditativ, cum nu reușesc nicio carte despre budism – contempli albul imaculat al tavanului și norii împinși de vânt pe scena cerului, pe care-i urmărești prelung la fereastra dormitorului.
Acum devii pasagerul propriului tren al amintirilor și realizezi mai bine ca oricând ce repede au trecut anii, asemeni unui zbor de păsări din poezia lui Anatol E. Baconsky…

Sau, îți imaginezi cum ar fi ca dormitorul tău să se transforme într-un vehicul aerian asemeni unei (mici) farfurii zburătoare aidoma celei din Star Trek cu care să călătorești deasupra pământului, la câteva sute de metri înălțime pentru a vedea peisaje montane și marine, începând cu lanțul munților Carpați, continuând cu Alpii sau masivul Himalaya și până în Haway și câteva plaje tropicale.

Te mai gândești la ce bine e că te-ai născut în 1983 și ai ajuns să trăiești în 2017, când au fost scoase pe piață tot felul de tratamente pentru răceală și gripă, dar apoi începi să trăiești o ușoară invidie gândindu-te la profitul pe care-l fac companiile farmaceutice.

Răceala aceasta ce te-a sleit de puteri îți aduce aminte de cuvintele Scripturii din scena ispitirii lui Hristos de către Diavol (Matei 4), în care Domnul Hristos îi răspunde Diavolului atunci când cel din urmă îi cere să transforme pietrele în pâini, că ”omul nu trăiește numai cu pâine” (când pofta de mâncare ți s-a tăiat).

Răceala zdravănă aduce din planul figurat în cel real, palpabil, realitatea ideii existenței la temperaturi înalte și te întrebi de ce nu ai fost și tu proiectat, asemeni motorului de sub capota autoturismului cu termostat și lichid de răcire?

La finalul fluxului de gânduri și imagini ce-mi trec prin minte ocazionat de răceala asta zdravănă, îmi spun că nu e chiar atât de rău! Am răgazul de a mă odihni de-a binelea și de a coborî din mașina de formula 1 în care am fost în timpul fiecărei zile din săptămână…

Go, go, go Donald Trump!


Donald Trump

Donald Trump – carismaticul și imprevizibilul blond-roșcat – ia în primire, începând de azi, Casa Albă, biroul oval și codurile genții nucleare.

Om de afaceri, fără experiență politică, dar având una economică, în afara sistemului politic, dar performer în interiorul jocului economic, Donald Trump preia oficial pupitrul complex și complicat de butoane al SUA.

Începând cu ziua de azi, ochii liderilor politici și al oamenilor simpli europeni și asiatici vor fi cu ochii țintă, poate mai mult ca niciodată, spre SUA.

Politica externă a SUA (mai ales în ce privește Rusia lui Putin), NATO sau globalizarea tinde să-și modifice consistent înfățișarea în perioada administrației trumpiste. Simplificând, întreg globul pământesc tinde spre o schimbare a cărei conținut rămâne de văzut.

Mi-ar plăcea ca în mandatul lui Trump SUA să elimine vizele pentru români, să încurajeze investițiile în România și să schimbe în bine FMI-ul, aducându-l la ce a fost odată: un creditor care ajută realmente națiunile ajunse în preajma incapacității de plată, fără a distruge statele ce solicită împrumuturi…

Funcție de cum se vor raporta diplomații și liderii politici români la temperamentalul Donald Trump, va depinde și procentul de convertibilitate a acțiunilor lor în investiții și bani venite în România. Îmi vin în minte două nume capabile să ofere cel mai bun randament diplomatic: Mircea Geoană și Titus Corlățean, doua personalități capabile de a dezvolta relații diplomatice favorabile României.

În campania electorală, Donald Trump a spus că va crea o politică de menținere a fabricilor americane în America, cele care ar părăsi SUA, suportând anumite consecințe…

Timpul ne va arăta cum va fi Președintele Donald Trump și cum va arăta fața lumii după patru ani de administrație trumpistă. Sper că se va schimba în bine.

RUSIA VA ATACA ROMÂNIA?


trio

Inevitabilul s-a produs. Victoria lui Donald Trump aduce în prim-plan chestiuni de care, probabil, puțini au fost conștienți în urmă cu o zi. Magnatul odată ajuns în Biroul Oval va pune – cel puțin în aparență – Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) și România, sub semnul întrebării.

În Campania pentru Casa Albă, Donald Trump spunea despre SUA că nu va mai acorda (dacă va ajunge Președinte) sprijin militar statelor care nu plătesc financiar. România a plătit apartenența la NATO prin resurse umane, prin militarii trimiși în diverse zone de conflict, nu și financiar. În acest context, întrebarea expusă în titlul acestui articol, devine una de actualitate: mai putem vorbi despre protectoratul SUA acordat României și altor țări? Nu știu. E greu de oferit un răspuns acestei întrebări. Dar cred că România nu este o miză pentru Rusia. România este o carte ”falsă„ în pachetul de cărți al jocului geo-strategic mondial. E puțin probabil ca România să prezinte un interes real pentru Rusia.

Adevăratele cărți de joc pentru Rusia sunt țările din Orientul Mijlociu, pentru noile rezerve de hidrocarburi descoperite în proximitatea Israelului, Mexicul – țară din care Ursul de la Răsărit poate respira amenințător în ceafa SUA – sau China.

Va fi foarte interesant de urmărit dinamica relației noului om-simbol al Americii și Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Nu cred într-o sinceritate reală dintre noul președinte American și omologul rus – dacă poate fi vorba de așa ceva. Cel mult, va patina pe sticla teveurilor un simulacru de simpatie și bună cooperare, fiecare lider având pumnalul în mânecă, pregătit să-l înfingă în spatele adversarului.