Iohannis…și încă 5 ani pierduți pentru România


iohannis003-465x215

Foarte pe scurt: a trecut primul tur al alegerilor prezidențiale, iar rezultatul turului doi e foarte previzibil: încă 5 ani cu Iohannis la Cotroceni. Dăncilă va fi mătrășită de propriul partid după turul doi, iar ceilalți contracandidați își vor vedea de agenda lor întreruptă de această campanie.
Vor urma încă 5 ani pierduți care vor (re)confirma (dacă mai era necesar asta) că românii nu au învățat nimic… Vom avea același președinte ”setat” mai degrabă pe muțenie decât pe discursuri și acțiuni, care nu va obține NIMIC semnificativ pentru români și România, ca și în ceilalți 5 ani care tocmai s-au dus.
Liderii occidentali vor râde în hohote de noi, trimițând formalele felicitări pentru câștigarea alegerilor: Trump va surâde în stilu-i caracteristic, așteptând eventual ca neamțul de la Cotroceni să-i facă o nouă vizită în care, v-ați prins: nu va cere public (nici măcar) eliminarea vizelor pentru români, iar Merkel va respira ușurată că al nost Președinte nu-i va propune public recuperarea datoriei Germaniei către Românika.
Ce ne mai rămâne? Să dormim în continuare în papuci în următorii 5 ani cu speranța naivă că la următoarele alegeri vom alege altceva…

Suntem incapabili să ne salvăm ca națiune…
Noapte bună români!
Noapte bună România!

Un București imbecil(izat)?


firea-nervoasa

Taxa lu madam Firea a trecut de aproape o săptămână. Bucureștiul? Tăcere! Bucureștenii ”pur sânge” dar și cei prin adopție nu spun nimic. Pe sticlele teveurilor nu patinează nimic din deja arhicunoscutele piețe bucureștene specializate în proteste: Victoriei sau Universitate. Cum poți accepta, fără să îți manifești dezacordul față de instituirea unor taxe pe sărăcie? Cum poți tăcea, când un primar institutie taxe FĂRĂ SĂ FII INVESTIT ÎN CENTURĂ, PASAJE, PODURI, PARCĂRI, FLUIDIZAREA TRAFICULUI, ÎMBUNĂTĂȚIREA REȚELEI DE TRANSPORT PUBLIC ETC.?
Și Londra are taxă de centru + taxă de poluare, tot în centru, aplicată în așa numita ”congestion zone”. Dar e taxă doar pentru centru, NU PENTRU TOATĂ LONDRA, iar dacă vrei neapărat mașină ultimul răcnet, o cumperi cu un avans pe care-l produci din muncă cinstită în primele câteva luni de muncă ca muncitor obișnuit, iar apoi îți permiți acea rată lunară fără să fii nevoit să apelezi la combinații meșteșugite de proveniență mioritică. Dar România nu e Anglia! Capitala Angliei este foarte bine acoperită cu mijloace de transport în comun. Din provincia britanică ajungi în Londra cu trenul foarte ușor, apoi ai o conexiune foarte bună cu metrourile și trenurile londoneze. În România n-ai așa ceva din Popești-Leordeni sau Domnești sau Adunații-Copăceni spre București, de exemplu.
Sunt convins că în România cine are o mașină cu normă de poluare euro 2, spre exemplu, și care va plăti cinsprezece milioane de lei vechi vinieta „Oxigen” pe an (sursa: https://www.businessmagazin.ro/actualitate/taxa-oxigen-a-gabrielei-firea-lista-de-tarife-si-programul-cand-vor-fi-interzise-masinile-in-capitala-18499550), e puțin probabil să-și permită o mașină cu norma de poluare euro 6, sau chiar electrică, fie ea și second hand. Dacă și-o permite, înseamnă că toacă TOATE ECONOMIILE acumulate de-a lungul anilor și omul rămâne în fundul gol, financiar vorbind. Nu mai vorbim de mașină nouă. Dacă apelează la credit în România pentru a-și cumpăra o mașină nouă (dacă se încadrează cu nivelul salariului, bineînțeles) și își pierde serviciul (să presupunem), omul ajunge executat silit și, cel mai probabil, datorită clauzelor abuzive din contractul său de credit, datoria lui va crește ca Făt-Frumos într-o lună cât ar crește aceeași valoare a împrumutului contractat în occident într-un an sau mai bine. Să-i mulțumim d-lui Isărescu?
Madam Firea a pus căruța înaintea boilor prin această taxă, fără să investească în nimic și sunt convins că Bucureștiul de căruță va rămâne, iar boii tot în spatele căruței ever for ever…
Ce alternative are acum săracul bucureștean? Pragmatic vorbind, să ceară de la angajator banii de vinieta doamnei din Voluntari, sau mașină de serviciu de la patron dacă este nevoit să folosească mașina cu scop de navetă. Sau o ieșire de un an, doi în occident pentru a putea câștiga banii de mașină. Sau rămâne tăcut, prostit, pasiv, cu speranța că va veni alt primar să abroge vinieta Oxigen… Am scris asta pentru că românul îndură. S-a deprins cu durerea-n tăcere fără să înțeleagă că acest gen de suferință e foarte costisitor, nu doar pe termen scurt, ci pe termen fooooarte luuuuung, cât Marele Zid Chinezesc…

Filosofând puțin, locuitorii din București își merită soarta:
1. Pentru că au ales-o pe madam de Voluntari primăreasă jenerală.
2. Pentru că s-au vândut ieftin la patroni sau nu ”și-au băgat picioarele” în ea de țară vândută oricum de gașca politică autohtonă începând cu ianuarie 1990 și nu dispun de banii necesari pentru o mașină nouă.
3. Dacă madam Firea iese primar din nou la anu-n vară, voi scrie mare cu litere de-o șchioapă: UN BUCUREȘTI IMBECIL!
4. Avea dreptate Țuțea când spunea că a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți?

De ce NU-l voi (mai) vota pe Klaus Iohannis?


candidati prezeidentiale

Încep abrupt și concis, fără nicio introducere inutilă, plictisitoare și repetitivă: NU îl voi mai vota pe Klaus Iohannis pentru că omul nu a adus nimic nou, consistent și viabil în și pentru România prin funcția pe care a avut-o. Ah, ba da: multe plimbări în afara granițelor țării, fără să vină cu nimic consistent și-n avantajul României și a românilor. Înțeleg că ungurii și polonezii au primit ca beneficii din partea americanilor călătoria fără vize în țara unchiului Sam…Klaus Werner Iohannis s-a întors cu o șapcă. Oare nu a prins din zbor ușoara ironie cu care a fost tratat de către Trump? Mă așteptam ca la șapca primită Iohannis să reacționeze cumva cu aceeași fină ironie. Dar nu, a zâmbit cu gura largă și s-a întors în țară fără nimic consistent și viabil pentru interesul ”partenerului american” numit România. Cum să fii 5 ani la Cotroceni și să nu iei la întrebări, ferm și fără emoții președintele amerian în legătură cu eliminarea vizelor pentru români? Cum să fii considerat partener al americanilor cu baze militare la Kogâlniceanu și Deveselu, companii americane pe teritoriul tău și să ai ”poziția ghiocelului”? Ce fel de neamț ești tu Klaus Werner Iohannis?
La ce fel de domnie a avut PSD-ul în parlament și la Palatul Victoria, Klaus Iohannis nici măcar nu a avut curajul să iasă zilnic la teve să critice pe măsura acțiunilor pesediste…Se impunea o ieșire zilnică, măcar 6 zile din 7…
Pentru a nu mai pierde 5 ani prețioși, prefer să ofer șansa de a demonstra ceva la Cotroceni unuia din ceilalți contracandidați care articulează mai credibil discursul public. Spre exemplu: Theodor Paleologu sau Dan Barna.
Primul reprezintă un om erudit și original care vorbește liber, fără aparatură adițională (vizibilă sau invizibilă) spontan și având curajul să exprime ceea ce gândește. Îmi place că își dorește să medieze viața politică românească și să-i pună pe politicieni la treabă. Cred că va avea curajul să schimbe ambasadorii incompetenți și, de asemeni, să ceară președintelui SUA eliminarea vizelor pentru români.
Dan Barna îmi dă impresia unui om pragmatic pe care-l văd în stare să critice puternic derapajele puterii de la Palatul Victoria dacă va lua mandatul de Președinte…

Îi întreb pe cei care încă au în minte să-i ofere un nou mandat la Cotroceni lui Klaus Iohannis: ce ar putea aduce nou, consistent și viabil pentru România Klaus Werner Iohannis într-un nou mandat și alți 5 ani la Palatul Cotroceni?

2 pariuri relaționale


PARIUL

Tratează oamenii ca și cum ar fi ceea ce ar trebui să fie și îi ajuți să ajungă ce pot să fie.

GOETHE

   A mai rămas o singură zi din anul 2018. Mâine va începe numărătoarea inversă a orelor și minutelor rămase din acest an. Privind retrospectiv în anul care a trecut și în ceilalți ani, gândul îmi zboară la oamenii cu care am interacționat. Nu au fost puțini. Chipul unor oameni îmi apare atât de clar în minte… ! Am întâlnit două tipologii: cei bine intenționați, curați, care au mizat pe inteligența, cunoștințele și aptitudinile mele (chiar dacă nu m-au cunoscut suficient înainte) și cei cu intenții ascunse, care au mizat pe contrariul celor înșirate… și s-au înșelat…
Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să fii subestimat cel puțin o dată de cineva în privința vreunei (in)capacități sau aptitudini ale tale de către anumiți oameni. Cu siguranță ai uimit la un moment dat când, în ciuda a ceea ce credeau anumiți oameni despre tine, sau a aparențelor, le-ai dovedit contrariul. În viața de zi cu zi a acestei lumi pragmatice care ne înconjoară, există două mari pariuri pe care, conștienți sau nu, le-am făcut de-a lungul timpului cu noi înșine în legătură cu percepția și atitudinea noastră față de oamenii întâlniți. Chiar acum, în timp ce citești aceste rânduri, tu ai pariat deja cu tine însuți în legătură cu mine cu (non)inteligența și capacitățile sau aptitudinile mele (nu-i așa? Recunoaște!).
Concret, noi construim o imagine în mintea noastră, ne formăm o anumită percepție privind persoanele cu care interacționăm la nivel personal sau profesional și, în funcție de imaginea sau percepția formată asupra acelor persoane, ne setăm comportamentul, atitudinea, reacțiile și intenția de a ne respecta ”termenii contractuali” față de acele persoane.
Dacă mizăm pe faptul că persoana din fața noastră este în cunoștință de cauză în privința unui subiect sau a unei probleme care ne leagă discuția sau relația dintr-un anumit moment, vom avea o anumită abordare și atitudine, fără a specula că acea persoană nu cunoaște ceva anume. Dacă vom miza pe faptul că acea persoană este în necunoștință de cauză, vom avea o abordare și o atitudine diferite celor din prima miză… Dacă mergem pe al doilea pariu, pentru a obține anumite avantaje de natură materială sau nu, iar persoana ”se prinde”, imaginea noastră în ochii acelei persoane va avea de suferit.
Singurul pariu câștigător ÎNTOTDEAUNA PE TERMEN LUNG este acela pus pe prezumția de inteligență, știință, capacitate și aptitudine a persoanelor cu care interacționăm. A paria pe necunoașterea unui om se poate dovedi profitabil dacă omul este cu adevărat neștiutor iar intenția ta este aceea de a obține profit din asta. Dar dacă speculezi că acel om nu știe iar el dovedește că știe, atunci ai pierdut încrederea acelui om, dovedind că nu ești de bună credință, iar imaginea ta se face țăndări asemeni unei oglinzi căzute de pe un perete.
A fii de bună credință și a paria ÎNTOTDEAUNA pe existența științei și aptitudinilor unei persoane este cel mai bun pariu pe termen lung, chiar dacă nu toate persoanele cu care interacționezi vor fi precum ți-ai imaginat. Într-un astfel de pariu nu vei pierde nimic. Dar dacă practici celălalt pariu, ai pierdut încrederea oamenilor pe care i-ai ”citit” greșit! Dacă ai ”citit” greșit anumiți oameni și ei se prind că tu ai speculat neștiința lor în favoarea ta, mai ales în mediul online pe vreo rețea de socializare, iar ei reacționează scriind că te-ai înșelat, asumă-ți asta și schimbă pe viitor miza pariului… E ca-n Pariul lui Blaise Pascal privind (non)existența lui Dumnezeu: a paria pe existența lui Dumnezeu este un pariu câștigător, comparativ cu pariul pe non-existența lui Dumnezeu, pentru că dacă în lumea cealaltă realizezi că El nu există, nu ai pierdut nimic, dar dacă El există, ai pierdut totul.
La mulți ani cu pariuri înțelepte!

Dacă Facebook-ul ar dispărea


facebook imagine      Dacă Facebook-ul ar dispărea, soarele și luna ar fi ignorate undeva pe bolta cerului de către unii din noi, asemeni luminilor aprinse pe stâlpii stradali, noaptea. Diminețile și serile n-ar mai avea farmecul celor de azi: la ce bun să mai bei cafeaua de dimineață sau ceaiul de seară dacă nu le-ai mai posta pe Facebook, nu-i așa? Fotografiile și filmulețele s-ar pierde, rătăcite undeva pe rafturile prăfuite ale bibliotecilor din livinguri. Vacanțele nu ar mai avea farmecul de azi, fiind lipsite de admiratorii care dau like-uri și comentarii la fotografiile și filmulețele postate de noi pe Facebook.
Dacă Facebook-ul ar dispărea, ”oamenii de televiziune” apăruți peste noapte prin live-urile lor, ar dispărea la fel de repede precum au apărut și ar rămâne o pagină în istoria umanității din registrul ciudățeniilor post-moderne.
Așa ar fi, probabil, realitatea pentru unii oameni care acum folosesc Facebook-ul în exces, dacă Facebook-ul ar dispărea și, în locul lui, nu ar apărea o platformă nouă de socializare cel puțin asemănătoare Facebook-ului. Probabil și pentru mine ar fi la fel, pentru că am momente când simt nevoia să transmit în eterul virtual ideile, imaginile surprinse de lentilele telefonului sau aparatului de fotografiat, sau reacțiile exprimate prin comentarii la postările altor utilizatori de Facebook.
Și, probabil, dacă Zuckerberg ar închide Facebook-ul ne-am recâștiga umanitatea prin faptul că am ieși din peștera existenței virtuale în agora reală unde ne-am vedea mai des fețele…

Referendumul a eșuat, speranțe după 2020…


referenduM

Referendumul a eșuat. Prezența insuficientă la vot pentru ca acest referendum să treacă, conform Biroului Electoral Central, sub 20% din populația cu drept de vot din România, conduce la invalidarea acestui referendum. De ce a picat referendumul? Motivul principal este de natură politică: PSD a organizat acest referendum și, pe fondul unui scepticism generalizat, prezent și la electoratul PSD, acest referendum a scos din casă doar 20% din populația cu drept de vot.
Pentru succesul acestui referendum cred că era necesară reglementarea unei alte întrebări, poate chiar: ”sunteți de acord cu modificarea Constituției României privind căsătoria care să fie uniunea dintre un bărbat și o femeie?” Întrebarea generală privind modificarea legii fundamentale a statului, pe fondul scepticismului generalizat în legătură cu partidul de guvernământ care a organizat acest referendum, a garantat eșecul acestui referendum.
Perzanții acestui referendum? Poporul român cu înclinații sexuale firești și PSDragnea. Nu este exclus ca societatea românească să se schimbe esențialemnte în arhitectura familială cunoscută – căsătoriile și destinația lui Dragnea, mâine, după procesul de la Înalta Curte…
Ce perspective avem pentru protejarea familiei lăsate de Dumnezeu? Să ne prezentăm la vot în 2020 pentru alegerea unei majorități parlamentare opuse PSD cu speranța că aceasta va organiza apoi un nou referendum cu o întrebare clară…

În urma unui rege…


regele-mihai-foto-ioana-chirita_15213000

(Foto: Ioana Chiriță)

În urma unui rege… rămâne o țară întristată și înlăcrimată, blocată în clipele unei reflecții grave privind pierderea a 28 de ani în realitatea păguboasă a republicii post-comuniste, în care neo-bolșevicii autohtoni au luat România de parcă ar fi țara lor proprietate personală – asemeni romanilor de acum peste 2000 de ani ce au împărțit cămașa lui Hristos – lăsând o țară improprie pentru demnitate sau prosperitate pentru românul de rând.
Moartea Regelui Mihai ia odată cu ea un mare potențial: acela de a folosi statutul și rolul de monarh în  procesul de transformare și aducere a României la nivelul statelor occidentale.

În urma unui rege… rămâne o națiune fără repere – căci ce vedem la palate… sunt găști ce gravitează pe orbita intereselor personale și de clan, fără viziune și fără strategie.

Monarhia trebuie sa revină. Avem nevoie de un REGE, de un OM cu o coloană vertebrală dreaptă, capabil să ne reprezinte cu demnitate, curaj și capacitate de luptă pentru interesele noastre.
Am avut în fruntea statului personaje indoielnice capabile doar de vorbe impletite și lipsite de consistență (Iliescu), multă hăhăială (Băsescu) și multă muțenie (Iohannis) completate de un parlament cu senatori și deputați ce au votat legi incomplete, prost gândite sau nocive.
E vremea sa ne trezim!

E de o mie de ori mai bine să contribui financiar la întreținerea unei case regale demne, cu autoritate, responsabilitate și determinare care să misioneze și să reprezinte bine națiunea română, decât să susții o gașcă de impostori penali care votează în defavoarea ta ca cetățean și națiune cu gândul la siluete feminine și conturi bancare!

Ce (ne-)am putea reproșa?

Regelui Mihai, poate doar timiditatea discursului sau absența unei incisivități ce se impunea în raport cu neo-bolșevicii feseniști care au preluat puterea în anii 90.

Nouă, că am permis ca România să tureze în gol și chiar să decelereze cu progresul necesar unei țări ce se vrea modernizată și nu improvizată.

Spre ce ne îndreptăm?

Dificil de spus. Se impune un referendum cu întrebarea legitimă: vă doriți reinstaurarea monarhiei? Și doar inconștienții sau oamenii lipsiți de memorie ar putea răspunde infirmativ.