AeroNautic Show Lacul Morii 2015


În această după-amiază am asistat, printre miile de spectatori, la AeroNautic show desfășurat pe Lacul Morii din București.

Pentru mine a fost primul spectacol de acest gen, unul pentru care participarea s-a meritat din plin.

Jurgis Kairys, multiplu campion mondial la acrobații, aeriene a făcut deliciul publicului alături de piloții români care au pilotat Helicopterul Puma 330 modificat ce a făcut senzație în rândul spectatorilor.

Vă redau câteva fotografii surprinse la eveniment.

20150905_180204 20150905_180252 20150905_180525 20150905_182720 20150905_182735 20150905_182803 20150905_182806 20150905_182808 20150905_182809 20150905_182810 20150905_182812 20150905_182841 20150905_182943 20150905_183002 20150905_184909 20150905_184914 20150905_184916 20150905_185223 20150905_185225 20150905_185245 20150905_185347 20150905_185354 20150905_185402 20150905_185420 20150905_185722 20150905_185802 20150905_185858 20150905_190045 20150905_190120 20150905_190137 20150905_190202 20150905_190211

100.000! Vă mulțumesc!


artificii

Astăzi am ajuns la 100.000 de vizualizări. Asta datorită vouă, cititori ai ideilor mele expuse aici. Acest blog s-a născut la sugestia unui amic, în anul 2008, care avea deja această tărășenie virtuală. Am scris dezinteresat, postările mele fiind o expresie a pasiunii pentru scris și a comunicării ideilor personale, având ca motto: ”blog fără suicid intelectual.”

Nu a fost ușor, uneori, cu unele idei. E adevărat: n-am ajuns să fiu amenințat cu moartea pentru unele idei expuse, dar presiuni din partea unor oameni ”lezați” de textele mele, au existat. Au fost persoane care, de-a lungul timpului, au încercat să inhibe acest proiect, sau, să împiedice emiterea unor idei… Fără succes! Nu m-am lăsat bătut. Am continuat să scriu ceea ce gândeam și așa voi face în continuare. Nu-mi voi vinde mintea și expresia. Voi continua să cultiv acordul armonios între dimensiunea intelectuală, emoțional-afectivă și spirituală.

Vă mulțumesc pentru că sunteți cititorii mei!  

O cameră separată


fotohum(foto: Radu Sandovici)

Aseară, în cadrul Librăriei Humanitas de la Cișmigiu a avut loc un moment dedicat scriitoarelor. Au fost prezente Ioana Pârvulescu, Annie Bentoiu, Gabriela Creția și Astrid Cambose, editor al editurii Humanitas. S-a alăturat și scriitorul Dan C. Mihăilescu, cunoscut realizator al emisiunii Omul care aduce cartea, la Pro Tv, care a avut o intervenție fascinantă, spunând la un moment dat că i-a lipsit figura paternă, el fiind legat de feminitate mental, deoarece a fost crescut de mătuși.

Discuția doamnelor scriitoare a pornit de la eseul scriitoarei britanice Virginia Woolf O cameră separată, și prelegerea ținută de aceasta în fața studentelor de la Universitatea Cambridge, ce doreu să ajungă scriitoare. Woolf le spunea acestora că pentru a scrie bine au nevoie de o cameră separată în care se pot încuia pentru a nu fi întrerupte și 500 de lire. Asta fiindcă scrisul, ca și cititul, spunea Ioana Pârvulescu, e o chestiune foarte intimă.

S-au amintit nume sonore din literatura română, ca Monica Lovinescu sau mama ei, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu și s-a adus în discuție perioada României postbelice cu ale ei momente dramatice, unul fiind acela că, în anii 50, istoria nu-ți mai permitea libertatea de a scrie, de a avea o cameră separată.

”Spațiul” a fost laitmotivul acelei seri, ca o condiție sin qua non pentru o scriitoare ce are nevoie să se izoleze de lume pentru a putea scrie.    

ÎNAPOI LA ARGUMENT


 0.1 0.2

Librăria Humanitas. Lângă Cișmigiu. Într-o atmosferă invadată de lumină, între pereții ornamentați cu mii de cărți frumos ordonate pe rafturi și categorii,  în prezența foarte multor oameni (să fi fost 300?) cot la cot, umăr lângă umăr, dar fără împinsături, înjurături și jandarmi nevoiți să intervină, ca la sfintele moaște de la Sfânta Parasheva, în Iași sau pe Dealul Patriarhiei, în București, a început dialogul dintre Andrei Pleșu și Horia Roman Patapievici, doi dintre semizeii intelectualității românești contemporane.

0.3

Gazda noastră, Gabriel Liiceanu, un alt semizeu aflat (încă) printre noi, a dat startul acestei întâlniri, urmat de H. R. Patapievici care a motivat de ce emisiunea Înapoi la argument se va desfășura aici, cu public, începând din seara asta și nu la televizor – fiindcă TVR Cultural, gazda acestei emisiuni, și-a încetat emisia.

Tema întâlnirii a fost: Parabolele lui Iisus, care este și titlul cărții scrise de Andrei Pleșu.

De ce Isus vorbea în parabole? Se întreabă Patapievici după care citește fragmente din cartea lui Pleșu, cel din urmă începând prin a se întreba: ce-ai vrut să ne spui Isuse?

Evanghelia, spunea Pleșu, este un text căruia trebuie să-i dai o versiune proprie, trăită. Cu ce întrebare trăiești? Cu ce întrebare te târăști prin viață? Sunt oameni care nu au vreo întrebare.

H. R. Patapievici: Există un mod de a citi parabolele?

A. Pleșu: Da. Cu condiția de a nu ne gândi la o rețetă. Parabolele se citesc în contextul lor. Trebuie să cunoști contextul în care s-au spus parabolele și cine a fost auditoriul, destinatarii parabolelor.

Orice aventură spirituală, spunea Pleșu, implică un risc. Există în parabole câteva riscuri: de a fi mulțumit cu tine însuți, de a fi disperat, de a te pripi în a-i judecat pe alții.

Tipul uman ce nu are întrebări, nu poate primi răspunsuri.

În parabole nu avem de-a face cu legi. Nu deducem din textele evangheliilor legi, coduri etc. Parabolele sunt clare, nu sunt alegorice, mesajul lor fiind veghea. Noi trăim în general destul de somnolenți.

Evanghelia e vestea cea bună. Nu e vestea cea rea. E mesajul bucuriei.

Întâlnirea s-a terminat printr-un mic discurs ținut de Gabriel Liiceanu care puncta avantajul culturii, acela de a ne ajuta să creștem și să devenim alți oameni în sens pozitiv.

La final, Andrei Pleșu a avut o sesiune de autografe ce au ajuns și pe cărțile subsemnatului, cu nedumerirea autorului: ce utilitate au autografele?     

7